sâmbătă, 11 ianuarie 2025

***

 LA ȘCOALĂ NU ȚI S-A SPUS CĂ......................


1. Energia ar fi fost gratuită dacă nu-l manipulau pe Tesla iudeii așkenazimi;

2. Eminescu a fost omorât in clinica de psihiatrie a familiei Donmeh, iudei ascunși sub identitate falsă de greci fanarioți numiți Șuțu;

3. Scutul anti-rachetă de la Deveselu ne face țintă-n următorul război mondial, pentru care sunt multe dovezi că urmează;

4. Avem 33 de vertebre ale coloanei la fel ca și gradele masonice, grade care îl fac pe un mason să se creadă divin.

5. Michelangelo a arătat prezența lui „Dumnezeu”, in creierul uman, prin lucrarea „The Creation of Adam”, o aberație de altfel;

6. Sunt 13 săgeți pe vulturul (phoenixul) de pe bancnotele americane, reprezentând cele 13 familii elitiste, oligarhice, majoritatea iudeo-așkenaze;

7. Tovarășul Ceaușescu a fost omorât la presiunile grupului Bilderberg, FMI și Comisia Trilaterală, conduse de iudei;

8. Newton era kabbalist (practică ebraică anti-umană) și alchimist;

9. L-au omorât pe Galilei, cu adevărat, nu pentru că susținea sistemul heliocentric, ci pentru că a împrăștiat nepermis Kabbalah;

10. Bancherii iudei au transformat plata in aur în plata cu bani (plastic/hârtie printată de de ei) pentru a-l deține ei;

11. USA și Israel finanțează și înscenează toate atentatele, pretextele și presiunile, migrațiile, războaiele etc;

12. Jegul de Edison, care a furat schițele lui Tesla, adormea cu o bilă pe el, ca aceea să cadă și să-l facă lucid in visele lui științifice primite de la duhul lumii;

13. Structura de dublu helix, a ADN-ului, a fost livrată sub efectul LSD-ului, Francis a recunoscut că imaginea i-a aparut in minte si a notat-o, fără să o înțeleagă pe moment, declarând „a fost meritul lui „Dumnezeu, nu al meu”, în fapt ADN-ul nici nu există;

14. Prin principiul hegelian, principiu ordine din haos, aplicat maselor, elitele cauzează o problema, exemplu Colectiv, 1989, Georgescu, apoi ele prezintă oamenilor soluția lor și acea soluție duce la ce vor ei, pentru că nu pot să facă ce vor direct, ar fi prea evident;

15. Politicienii sunt instruiți să mintă si să pară credibili;

16. Titanicul a fost scufundat în 1912 pentru că, la bord, erau 3 magnați care se împotriveau construirii Rezervei Federale, construită in 1913, acum deținută de familia Rothschild, împreună cu FMI-ul la care toate statele, inclusiv cele unite, au datorii de sute de mii de miliarde;

17. Mugur Isărescu e iudeu așkenaz, și-a schimbat numele, din Isaac, și e singurul român membru in Comisia Trilaterală având o relație strânsă și cu Etienne Davignon, președintele Bilderberg;

18. Războaiele mondiale, inclusiv următorul, au fost plănuite de generalul Albert Pike, cel mai respectat și influent mason american, la data de 15 August 1871, printr-o scrisoare către generalul Giuseppe Mazzini, scrisoare expusă, acum câțiva ani, în British Library Museum și scoasă repede pentru că stimula controverse;

19. Elitele vor să rămână doar evrei, iezuiți, masoni, pentru că ei domină globul, prin FMI, Banca Mondială, Băncile Centrale și restul oligarhiilor, iar noi suntem considerați sclavi goyim și cattle, scrie in Talmudul lor;

20. România nu mai are scăpare de când Băsescu a încălcat constituția și a cedat suveranitatea; 

21. Gorbaciov, Merkel, Hillary Clinton, Tony Blair, David Cameron, Bush, Bill Clinton, Obama, Trump, absolut toate persoanele influente din orice domeniu, mai ales președinții sau bancherii, sunt in Grupul Bilderberg, Comisia Trilateralaă, Consiliu pentru relații Externe, Clubul Bohemian, Clubul de la Roma, astea sunt oligarhiile conduse de familiile Rothschild si Rockefeller de la care președinții primesc ordine;

22. Vineri 13, Black Friday, vine de la data masacrului templierilor, în frunte de Jack de Mollay marele maestru, de asta vor să comemoreze acel moment și vadă cum oamenii se calcă-n picioare pentru produse, să fie haos;

23. Talmudul spune că „un iudeu poate să omoare, să trădeze, să mintă un non-iudeu, fără consecințe legale și morale;
24. De la dreptul roman, până în prezent, oamenii au rămas „Capitis Deminutio Maxima”, însemnând pierderea libertății, cetățeniei și familiei, traducerea populară fiind „sclav pregătit pentru război”, de aceea ni se scriu numele cu majusculele în buletinele și actele noastre;
25. Plasticul conține, în mare parte, BPA (Bisphenol A), compus care stimulează secreția de estrogen iar bărbații cu puțin testosteron, riscă să își piardă bărbăția, glutenul, care e aproape-n orice produs, diminuează și el testosteronul;
26. Trump a câștigat alegerile prin discursul lui anti-bancheri, anti-elite dar el lua sfaturi de la Henry Kissinger, unul din cei mai vechi si activi membri in Grupul Bilderberg, înca din 1954;
27. Casa Albă a primit numele ăsta, ca un tribut adus rosicrucianului mason Andrew White;
28. Totul e pe dos. Istoria modifică informații, farmacia distruge sănătatea, mâncarea modificată genetic diminuează viața, avocații apără și criminali, guvernul doboară economia, industria sparge stratul de ozon, radiațiile pătrund mai mult, tehnologia  strică anotimpurile, politicienii vând țara si suveranitatea;
29. Președinții primesc si ascultă ordine, religia omoară spiritul, știința ascunde leacuri si adevăr, spitalele sunt sărace si miliardele se bagă in catedrale, nanotehnologia simplifică totul, până la robotizare si îndobitocire;
30.  Telefoanele te înregistrează prin aplicații, măsoară pașii, memorează locații;
31. Apa are alt gust si cat mai multe microorganisme, fructele sunt mai mari dar necoapte;
32. Diplomele sunt doar cartoane, oamenii sunt din ce in ce mai indiferenți, carnea e vândută chiar dacă animalul a murit din cauza condițiilor industriale;
33. Țăranii de la care vine mâncarea sănătoasă sunt din ce in ce mai putini pentru că recolta e distrusa prin antenele HAARP care controlează vremea,
34. Știrile inventează informații, unii își înscenează moartea ca sa poată trăi, câștigătorii sunt plănuiți, poliția întoarce capul după ce întinde mâna, oamenii au prietenii pe interes și fermierii primesc ordine, amenințări si chimicale de la stat.
35. Totul e un miraj întors pe dos iar noi zâmbim și cumpărăm tot felul de produse, neștiind ca NOI SUNTEM PRODUSELE.

***

 Astăzi îl amintim pe Zaharia Bârsan născut la Sâmpetru județul Brașov în 11 ianuarie 1878. Dramaturg, actor, scriitor, poet, și mare om de cultură, a fost fondatorul Teatrului Național din Cluj și primul său director. Cea mai importantă operă a sa a fost poemul dramatic în trei acte “Trandafirii roșii” (1915). Printre altele a publicat: “Poezii” București, 1907. “Impresii de teatru din Ardeal” Arad, 1908. “Nuvele” București, 1909. “Se face ziuă” București, 1914. “Trandafirii roșii” București, 1915. “Domnul de rouă” București, 1938. Traduceri: “Salomeea” de Oscar Wilde. S-a stins în 13 decembrie 1948 la Cluj Napoca.


O să viu... - Zaharia Bârsan


Tremur moale de perdele

m-a cutremurat de-odată...

în lumina dimineţei

mi-ai venit la geamuri, tată...


Blând ca-n vremurile bune,

cu făptura ta cuminte

când aveam şi eu un suflet

să mă ierte... să m-alinte...


Ce-ai rămas aşa?... ci vino!

iar îmi stai pornit pe ducă?...

parcă nu m-ai mai cunoaşte...

am îmbătrânit tătucă,

uită-te mi-e fruntea arsă

gândurile rău mă sapă;

sunt o salcie uitată

la o margine de apă...


M-ai lăsat în lume singur...

câte drumuri... câtă jale...

n-a mai fost să mă-nsenine

raza sfaturilor tale...

n-am mai întâlnit un zâmbet

de când m-ai lăsat aşa

n-a mai fost pe lume suflet

bun şi cald ca Dumneata!...


Cum te-ai dus... eram departe...

și era ‘ntr-o dimineaţă,

m-ai chemat încet pe nume

și cu ochii numai ceaţă

m-ai cătat prin toată casa...

- m-ai văzut într-o oglindă...

și-ai întins zadarnic braţe...

n-au avut ce să cuprindă!...


Joacă lacrima pe geană

și mustrarea rău mă seacă...

n-ai avut măcar norocul

să mă vezi... aşa... o leacă...

și m-ai aşteptat într-una

tremurând de dor... de frică

pe sub streşinile casei,

lângă-un cuib de rândunică...


N-am venit... mi-a fost durere

curtea să ți-o văd pustie,

plugurile răsturnate

și uitate... pe vecie!

și ceaslovul de sub grindă

și pe mama supărată

să-ți văd câinele prin curte

toată ziua cum te cată!...


N-am venit... crezui că-i bine

să te las să dormi în pace...

câtă linişte-i acolo

printre crucile sărace...

candelele ard sfioase

parc-ai fi-ntr-un cer cu stele

și de ce să-ți stric odihna

cu amarurile mele?...


Tată drag!... şi-acum mă iartă...

și mai vino câte-odată...

du-te şi te odihneşte

nu-mi purta de grija tată...

n-o să treacă multă vreme

și-o să viu şi eu la tine...

dar... mai am ceva de lucru...

și... mi-e bine tată... bine!…

***

 N-am să te uit, iubite


     de Cornelia Climov 


N-am să te uit, iubite, chiar de-aș vrea,

În suflet mi-ai lăsat aprentă grea,

Cu ochii tăi, cu glasul tău blajin,

Ai fost al meu, și-am fost un singur chin.


N-am să te uit, căci dorul mă îndeamnă,

Prin amintiri, să caut a mea toamnă

Ești visul meu pierdut pe o cărare,

Un cântec stins ce încă mai tresare.


N-am să te uit, căci rana-i vie-n mine,

Și tot ce-a fost mai bun ține de tine.

Pe buze încă port sărutul tău,

Pe inimă, un nume sfânt mereu.


N-am să te uit, chiar dacă anii zboară,

În gânduri vii, cu o chemare clară.

Tu ești un dor ce nu vrea să dispară,

Un colț de rai ce încă mă-nfioară.


N-am să te uit, iubite, jur pe stele,

Pe nopțile ce ne-au fost martore grele,

Pe cerul nopții plin de promisiuni,

Pe drumul greu ce ne-a dus spre minuni.


Și de va fi să plec în zări târzii,

N-am să te uit, rămâi în poezii.

Cu lacrimi scriu iubirea ce-a fost vie,

N-am să te uit, iubite, pe vecie.

***

 Aiud 

de Aurel Pastramagiu


Aiudul, galera destinelor noastre,

Ne poartă pe-a timpului unde albastre

Spre-un ţărm neştiut, spre-un port neatins,

Spre-un far ce în noapte de mult stă aprins.


Ne frângem în grelele lanţuri, sub bice,

Sleiţi, unii trupul se zbat să-şi ridice;

Pe rând, tot mai multe zac ramele-n loc,

Galera-i o frunză-n al vântului joc.


Şi azi, ca şi ieri, mor pe nava cu vele

O ziuă cu soare, o noapte cu stele

Şi-asemeni bătrânilor zei din Olimp,

Ni-i viaţa un zbor peste spaţiu şi timp.


În suflet purtăm paradisele ninse,

Parfumul pierdut din grădinile stinse,

Iar gândul se frânge-n tăcerea de mort:

Câţi oare vedea-vom intrarea în port?


Dar vie ni-i dragostea-n pieptul ce doare,

Credinţa ni-i cântec, ni-i rază de soare,

Când viforul soartei, când crivăţul crud

Ne murmură-ntr-una: Aiudul, Aiud...

***

 Când însuşi glasul .... Mihai Eminescu


Când însuşi glasul gândurilor tace,

Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,

Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?

Din neguri reci plutind te vei desface?


Puterea nopţii blând însenina-vei

Cu ochii mari şi purtători de pace?

Resai din umbra vremilor încoace

Ca să te văd venind … ca-n vis, aşa vii!


Cobori încet… aproape, mai aproape,

Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,

A ta iubire c’um suspin arat-o,


Cu geana ta m-antinge pe pleope

Să simt fiorii stringerii în braţe,

Pe veci perduto, vecinic adorato!

***

 

OAIA CU TALANCĂ (fabulă de Diana Sava Daranuța)


De la stâna cea din vale la fierar veni odată,

De cioban „nedreptățită”, o mioară supărată.

Și-i curgeau oiței lacrimi ca niște mărgăritare,

Tristă și nefericită behăia în gura mare.


– Ce-ai pățit, oiță dragă, de ce plângi, îmi spune mie

Cu ce mare trebuință ai venit la fierărie?

Oaia-i zise: – Măi, bădie, am necaz și supărare,

Fă-mi, te rog, din tablă bună, o talancă cât mai mare!


Bate-o bine cu ciocanul, trece-o repede prin foc,

Fă din ea bijuterie, purtătoare de noroc!

Că de când mă țin eu minte, viețuind în a mea turmă

Ciobănașul mă tot ține printre oile din urmă.


El pe altele dezmiardă, că-s bârsane și frumoase

Și le poartă cu talancă... iar pe mine – la codașe.

Iar de voi avea talancă mă va observa ciobanul –

Printre oile fruntașe mă va pune... ăsta-i planul!


Și fierarul îi răspunse: – Eu talancă pot să-ți fac,

Însă lucrul ăsta costă, eu cu cine să mă-mpac?

Pân’ acum venea ciobanul și cu el mă-nțelegeam

Dar acuma, cine oare să plătească, ai vreun ban?


Și mioara îi răspunse: – Tocmai ăsta mi-e necazul,

Că nu am vreun ban la suflet și nu va veni ciobanul...

Cu această nedreptate, sincer, nu pot să mă-mpac,

Dacă vrei, plătesc cu lâna, tunde-mă, dar, fă-mi pe plac!


Când voi trece cu talanca, toți se vor uita la mine

Și voi fi și eu fruntașă, nu în coada cea de câine!

– Fie, vei plăti cu lână, dar degrabă iarna vine,

Și să umbli dezbrăcată, pe-așa timp, nu se cuvine...


– Nu-ți fă griji, îi zise oaia, eu rezist pe orice timp,

Fă-mi mai repede talanca, vezi, mă prinde noaptea-n câmp!

– De-i așa, să n-avem vorbe, i-a răspuns grăbit fierarul,

Chiar acum mă pun pe treabă, cât nu se răcește jarul...


După nu prea multă vreme, tălăncuța a fost gata

Și pentru a sa lucrare cel fierar ceru răsplata.

Cu o foarfecă tăioasă, începu a tunde oaia,

Și fără cojoc de iarnă a rămas atunci țigaia.


Și fierarul, om de treabă, ce se ține de cuvânt,

I-a prins oii tălăncuța pe o funie, la gât.

Și plecă de-acolo oaia fericită, bucuroasă,

Că purta la gât acuma o podoabă valoroasă.


Dar era toamnă târzie și pe-alocuri era brumă,

Pân’ la stâna cea din vale, se-arăta albit tot drumul.

Și simți deodată oaia, cum îi intră frigu-n vână

Și îi degeră spinarea, fără de cojoc din lână.


Își grăbi mioara pasul, alergând așa răcită,

Și ieșea lumea să vadă, ce-i cu oaia rătăcită.

Căci talanca ei cea nouă tare-tare dăngănea,

Și de oaia dezbrăcată toată lumea-n jur râdea.


Uite-așa ajunse oaia, chiu cu vai, la stâna ei,

Tremurând precum o vargă dintr-o ramură de tei.

Și când o văzu ciobanul pe mioară-n fundul gol,

Repede la cald o duse și o înveli c-un țol...


A răcit pe urmă oaia, și a plâns, și a tușit –

Așteptând să-i crească lâna, într-o seară... a murit.

I-a rămas talanca numai, ca dovadă într-un cui:

Unde nu ajunge minte, nici noroc acolo nu-i...


A jelit-o mult ciobanul pe oiță, c-o iubea

Și-o lăsa în urma turmei, căci de rele o păzea.

Doar în spate totdeauna stau de pază bravii câini,

Ca să apere mioare de dușmani și lupi haini...


Morala:

Cel, care mereu gândește, că a fost nedreptățit,

E cuprins de gelozie și-i mereu nefericit.

Nu e mulțumit de soartă și cârtește, dă din fleancă,

Și-o pățește precum oaia, care și-a dorit talancă...


Autor: Diana Sava Daranuța

ilustrație de Diana Sava Daranuța

***

 Am să-ți bat într-o zi la ușă

Să văd și eu cum mă primești,

De-o fi să-ți intru în căsuță

Și din puțin să mă omenești!


Vei vedea în mine un om sărac

Pribeag, stingher și fără rost,

Ce a venit la tine în prag

Să-ți ceară pâine și adăpost!


De vei avea un suflet rău

Mă vei gonii cu vorbă rece,

Fără să ști că-s Dumnezeu

Ce a venit să te încerce!


De vei avea un suflet bun

Mă vei chema la tine în casă,

Știind că-s flămând de pe drum

Ai să mă așezi cu drag la masă!


Este un Dumnezeu în fiecare om

Ce îl întâlnim în drum prin viață,

Chiar dacă-i sărac sau domn

Să-l întâmpinăm cu zâmbetul pe față!


Să nu așteptăm nicicând răsplată

Căci într-o zi poate vom înțelege,

Că totul se întoarce după faptă

În cer nimeni nu-i sclav și nimeni rege!

***

 Reaprindeți candela - Grigore Vieru   Reaprindeți candela-n căscioare lângă busuiocul cel mereu degerat la mâini și la picioare, se întoarc...