***

 https://patreon.com/danielcristeaenache

Un poem al lui Nichita Stănescu ce poate fi considerat o replică la “Epigonii”, cunoscutul poem al lui Eminescu:

“Bun, dar cu noi cum rămâne?

Ei au fost mari, tragici, sfinţi…

Ei au mâncat pâine,

părinţilor noştri le-au fost părinţi.

 

Dar noi, dar cu noi?…

Lor le-a fost frig, au pătimit,

au mers prin zăpadă, prin noroi,

au murit şi s-au nemurit.

 

Noi trăim, cu noi cum rămâne?

S-a hotărât ceva? S-a hotărât?

Când anume şi ce anume?

Suntem, dar ne este urât."

("Din nou, noi" de Nichita Stănescu, în vol. "În dulcele stil clasic", 1970)