***

 Nașterea lui Eminescu

              de Adrian Păunescu

Ciudată noapte simt că o să fie

și-o să trăznească în dicționar,

la noapte, în Moldova mijlocie,

se naște Eminescul nostru iar.

A fost sortit să vină-n cea mai dulce

și-n cea mai sfâșiată dintre țări,

pleca-vor toți ai zilei să se culce

și-l vor primi strămoșii lui călări.

Așa firesc se-ntâmplă nefirescul,

pământul nostru suferă adânc,

la Ipotești se naște Eminescu

și-n toată România mame plâng.

La noapte, dintr-un pântec și o slovă,

se naște steaua celor ce-au tăcut,

îngenunchez, în fața ta, Moldovă,

și mâna mult lovită ți-o sărut.

De-atâtea ori, în vremuri, sfâșiată

ai fost, Moldovă, cum să spun nu pot,

dar Eminescu ce se naște, iată,

în Doina lui, o să cuprindă tot.

Ciudată noapte, noaptea noastră mare,

o noapte cum a fost la început,

și, de la Cernăuți și pân’la Mare,

pâraiele se-aud plângând în Prut.

În el tresare trist Moldova toată,

toți frații-nstrăinați se regăsesc,

în el o inimă va ști să bată

acum și veșnic, dorul românesc.

În Voroneț s-a răsculat albastrul,

ca dintr-un cer fremătător de frați,

la noapte-n țară va urca un astru,

se naște El, români, vă închinați!

Sursa Biblioteca Tăuții-Măgherăuș