***

 OMAGIU LUI GRIGORE VIERU

În miezul unei luni de faur,

Când iarna se luptă cu gerul,

Veni pe lume un copil de aur-

Poetul Grigore Vieru.

De la o vârstă timpurie

Orfan rămase, fără tată.

Fiind a lui copilărie

Chiar în acel moment furată.

Trecând război, foame îndurând

Cu-a lui măicuță împovărată.

Se îndrăgosti-se de cuvânt

Și de-o peniță fermecată.

Din viță de român, fecior

Crescut printre plugarii gliei,

S-a înălțat ca un cocor

Spre culmi înalte-a poeziei.

Spre apogeu chiar de-a zburat

Și-a cucerit noi universuri,

De simplitate n-a uitat

Și a descris-o în mii de versuri.

Înzestrat fiind cu harul,

A scris Poetul cu mânuța,

Pentru copii Abecedarul-

Celebra carte ,,Albinuța''.

 A proslăvit mama și neamul,

Natura Țării și glia,

Și a visat basarabeanul-

Unire cu mama România!

Iubit a fost de națiune

Că de curaj a dat dovadă,

Luptând ca grafia latină -

Acasă din nou să se-ntoarcă.

Aceste perle literare

Din viața marelui poet,

E moștenirea cea mai mare

Lăsată ca drept testament.

Înveșnicit e condeierul

Prin operele nemuritoare.

Și veșnic va trăi Vieru

În inima la fiecare.

Autor: Natalia Mazilu-Miron ❤