vineri, 10 ianuarie 2025

***

 TRECUT-AU ANI !


Din anii care au trecut

Revine ca un firicel de apă,

Dulceața primului sărut

Ca un ecou păstrat sub clapă.


Și parcă simt ca-i să mă lași

Să-ți spun iubire, în poeme,

Că îmi îndrept tremurătorii pași 

Către un loc îmbătrânit de vreme.


Iar tu, ai să m-aștepți cu dor

Ca să-mi asculți în șoapta glasul,

Pe-același mal de la izvor

Unde ne-am luat și bun rămasul. 


Și-atunci, prin zarea străvezie

Să-mi vezi o lacrimă curgând, 

Să deie Domnul ce va fi să fie

Dar să mă lase să mă-ntorc curând. 


Și de sub clapa vremii, o notă tristă

Să-mi mai revină în urechi, 

Să simt că încă mai există

Fiorul din sărutul cel mai vechi.


Și-apoi, s-aud cum inima îmi zice

Să uit prezentul arătat de ceas,

Când frunze galbene ce au să pice

Vor măsură iubirea noastră ce-a rămas. 


Când ale tale dalbe tâmple

Vor mângâia obrazul meu ridat,

Eu, îți voi spune în cuvinte simple

Eu n-am uitat, tu ai uitat ?


Și parcă încă ți-aș mai spune

Hai sa uităm ce-a fost urât,

Pentru că nimeni în această lume

N-a fost iubit, cât ar fi vrut...


autor...Dorin Dumitriu

***

 Prin câte am trecut


09 01 2025

Sorin Teslevici 


Prin câte am trecut în viața.

Un singur lucru mi sa adeverit.

Sa pot spune Tata,doar celui de sus.

Căci aici în lume,oameni nu mai sunt.


Prin câte am trecut și da am reușit.

Primind povață de sus imposibil nu este nimic.

Cum la el toate sunt cu putință.

Am trăit doar sa fiu cu el în neființă.


Prin câte am trecut fără să blestem existența.

Voi spune sus și tare mulțumesc pentru existența.

Și voi căuta frumosul să îl dăruiesc.

Că omenirea sa înțeleagă rostul ce la primit.


Prin câte am trecut în viața.

Și nu de pietre și bolovani m-am împiedicat.

Piedicile de oameni toate mi-au fost puse.

Și doar credință mă ridicat.

***

 Nu-s vinovat față de țara mea

de Andrei Ciurunga 


La ora când cobor, legat în fiare,

să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,

cu fruntea-n slavă, strig din închisoare:

– Nu-s vinovat faţă de ţara mea!


Nu-s vinovat că i-am iubit lumina

curată cum în suflet mi-a pătruns,

nici că vrăjmaşii i-au prădat grădina

şi că sutaşii coasta i-au străpuns.


Nu-s vinovat că-mi place să se prindă

rotundă, ca o ţară, hora-n prag,

nici că am primit colindători în tindă,

cum din bunic în tată mi-a fost drag.


Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline

cu tot belşugul de la vin la grâu,

nici c-am primit la praznic pe oricine,

cât m-am ştiut cu cheile la brâu.


Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii

şi c-am răcnit cu sufletul durut

că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii

şi că urăsc hotarul de la Prut.


Dac-am strigat că haitele ne fură

adâncul, codrul, cerul – stea cu stea –

şi sfânta noastră pâine de la gură,

nu-s vinovat faţă de ţara mea.


De-aceea, când cobor legat în fiare,

împovărat de-osânda cea mai grea,

cu fruntea-n slavă, strig din închisoare:

– Nu-s vinovat faţă de ţara mea!

***

 Valsând printre dorințe


Îmi place să mă alinți,

Prin păr mâna să îți strecori...

Cu vorbe să nu mă minți,

Sărută-mă, să simt fiori!


Mă strânge, noaptea, cu dor...

La tine în brațe aș sta!

Un fulg, de aș fi, ușor...

M-aș cuibări în palma ta.


La ceas de seară, aș vrea

În ochii tăi să locuiesc,

Să-ți luminez aievea...

Iubind, să nu mă amăgesc. 


Adorm la pieptul nopții,

Ochilor tăi, versuri închin,

Veghez la ușa sorții...

De m-ai iubi, și tu, puțin!


Visez, prin voalul nopții,

Cum mă alinți încetișor...

Luceafăr viu, al bolții,

Mi-ai dat aripi, spre nori să zbor!


Valsând printre dorințe,

Îmi trăiesc mereu clipa.

În ale tale brațe,

Cu iubire m-aș îmbăta!


Autor: Gabriela Cecilia Cioran

***

 În dorul iernii cu zăpadă...


FEERIE DE IARNĂ


Rezemând sub cap imensa liră,

Iarna murmură și gerul cheamă...

Noaptea cu greu in ger respiră,

Stele luminează-n cer cu teamă.


Pășesc încet prin gândurile mele,

Ca să îmi adun in falduri amintiri...

Se împletesc in spumă de dantele,

Prin albe străluciri și aurii sclipiri.


Iar frigul se chinuie să-și prindă,

Din țurțuri podoabele de gheață...

În vatră, focul stă să se aprindă,

Căldură să pună-n picături de viață.


Un cântec straniu din țările de nord,

O melodie limpede, precum izvorul,

Coboară-ncet pe margini de fiord,

Trezind in miezul nopții visătorul.


Înflorește luna fulgi de nea in cer,

Adunând pe albe mâini mărgăritare...

Iar gerul, peste pământ e grănicer,

Pentru pașii pierduți în depărtare.


Elena Cășeriu 

10 ianuarie 2025

***

 LACRIMĂ DE ROUĂ 


Ce este lacrima ce curge pe obrazul încercat de vreme?

Este un scut cu diademe sau roua ierbii ce se teme?


Este durere, nepăsare? E suferință, întristare?

Ori poate înseamnă fericirea ce schimbă-n bine orice stare?


Am învățat s-o șterg incet, de pe obrazul apăsat

de griji, nevoi și chiar tristețe, acoperind cu-n zâmbet cald.


Am învățat să port în suflet, dureri când timpu-i răcoros

Iar când e cald, am învățat, să m-afișez gândind frumos.


Inima mea e primăvară, chiar dacă sufletul mai plânge...

Eu nu las mintea să mă doară și nu-mi las ochiul a se frânge...


Că de la ochi pleacă vederea și gândurile vin în transă,

De nu înveți ce e puterea, nu îți dă nimeni, nici o șansă...


Ce este lacrima ce curge? Este doar apă trecatoare...

Șterge-o duios din al tău cuget și-apoi transform-o-n nepăsare...


LORINA ELENA DRĂGAN

***

 Poezia ,,Numai una'' , o bijuterie lirică a poetului George Coșbuc, pusă pe muzică de grupul Talisman, rămâne o declarație de iubire cu particularitățile sufletești specifice purității, sincerității tăranului român! Omagiu Veșnic poetului! Mulțumesc pentru aprecieri!

........❤️....

Numai una


Pe umeri pletele-i curg râu -

Mlădie ca un spic de grâu,

Cu șorțul negru prins în brâu,

     O pierd din ochi de dragă.

Și când o văd, înebunesc;

Și când n-o văd, mă-nbolnăvesc,

Iar când merg alții de-o pețesc,

     Vin popi de mă dezleagă.


La vorbă-n drum, trei ceasuri trec -

Ea pleacă, eu mă fac că plec,

Dar stau acolo și-o petrec

     Cu ochii cât e zarea.

Așa cum e săraca ea,

Aș vrea s-o știu nevasta mea,

Dar oameni răi din lumea rea

     Îmi tot închid cărarea.


Și câte vorbe-mi aud eu!

Toți frații mă vorbesc de rău,

Și tata-i supărat mereu,

     Iar mama la icoane

Mătănii bate, ține post;

Mă blestemă: -"De n-ai fi fost!

Ești un netot! Ți-e capul prost

     Și-ți faci de cap, Ioane!"


Îmi fac de cap? Dar las' să-mi fac!

Cu traiul eu am să mă-npac

Și eu am să trăiesc sărac,

     Muncind bătut de rele!

La frați eu nu cer ajutor,

Că n-am ajuns la mila lor -

Și fac ce vreau! Și n-am să mor

     De grija sorții mele!


Mă-ngroapă frații mei de viu!

Legat de dânsa, eu să știu

Că am urâtei drag să-i fiu?

     Să pot ce nu se poate?

Dar cu pământul ce să faci?

Și ce folos de boi și vaci?

Nevasta dacă nu ți-o placi,

     Le dai în trăsnet toate!


Ori este om, de sila cui

Să-mi placă tot ce-i place lui!

Așa om nici vladică nu-i

     Și nu-i nici împăratul!

Să-mi cânte lumea câte vrea,

Mi-e dragă una și-i a mea;

Decât să mă dezbăr de ea,

     Mai bine-aprind tot satul


_✍️ George Coșbuc

***

 Îndrăgitul actor Radu Gheorghe împlineşte astăzi, 16 ianuarie, vârsta de 74 de ani.  Radu Gheorghe s-a născut în 16 ianuarie 1951, la Tulce...