***

 Scriitoarea germană originară din România(comuna Nițchidorf, la 35 de km de Timișoara) s-a născut în 17 august 1953. După absolvirea studiilor Facultății de Filologie, Universitatea din Timișoara, secția germană-română, lucrează pentru un scurt timp ca traducătoare și profesoară la diverse școli timișene. Mama ei, Katarina, este deportată într-un lagăr din URSS. Din tristele povești ale mamei se naște revolta și compasiunea scriitoarei față de dezmoșteniții sorții. Autoarea a făcut parte dintr-o grupare culturală bănățeană ”Aktiongruppe Banat”. Este persecutată de Securitate și refuză să colaboreze. În 1982 îi apare volumul ,,Ținuturile joase”, masacrat de cenzură, dar, ca o ironie a sorții, este premiat de UTC(Uniunea Tineretului Comunist). Publicat integral în 1984 în RFG. Herta Müller este laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2009 pentru ,,lirismul său concentrat și proza plină de sinceritate cu care descrie universul dezrădăcinaților.” Romanul ,,Încă de pe atunci vulpea era vânătorul”, apărut în 1992, ,,cel mai românesc roman al autoarei” ne oferă o panoramă completă a societății românești din perioada ceaușistă. 33 de secvențe narative de factură cinematografică se perindă greoi, dureros de lent, pentru a compune imaginea unei societăți devastate de teroare. Cenușiul, abulia existenței sunt redate cu atâta poezie, încât ai impresia că autoarea încearcă uneori să sublimeze mizeria existenței ceaușiste, să ,,purifice” tot ceea ce este maculat. Morbidețea umană în stadiul de animalitate poate ucide orice. Și scuipatul daliei crescute în piatră este o metaforă care frizează macabrul. Așa este Herta Müller: sensibilă, senzorială, excentrică, revoltată, revoluționară, dură și tandră deopotrivă. Mica Vienă este terfelită de asfaltul și betoanele încinse ale socialismului, pe tăcutele străzi ale puterii (unde locuiesc securiștii, directorii, peceriștii) și vântul se teme când bate. Pentru restul oamenilor, cea mai potrivită formă de existență este viața de pivniță(underground). În fundal apare imaginea unui dictator impersonal, cu forțe lăuntrice nebănuite care trage sforile destinelor, asemenea unui păpușar lugubru: ,,onduleul de pe frunte strălucește”, ,,vede fiecare zi din țară”, ,,negrul din ochiul dictatorului este cât unghia degetului mare”, ,,plopii sunt cuțite”,  ,,Adina a purtat rochia de vară cu copacii răsturnați mai multe veri la rând”- un destin croit pe de-a-ndoaselea. Romanul are puține personaje: Adina, Liviu și Paul, adversari ai regimului comunist, urmăriți de Securitate, refuză să colaboreze. Dictatura manipulează totul și pe toți, iar oamenii ei sunt vânători de oameni. Este cazul lui Adi, victimă torționarilor, prieten cu Adina și Paul. Apare periodic blana de vulpe, o parabolă prin intermediul căreia este reprezentat pericolul terorii iminente. ,,Vulpea, mărturisește naratoarea, s-a infiltrat de ani buni în țară, în casă, în minți și suflete, ea este regimul.”Blana de vulpe din casa Adinei rămâne pe parcursul întregii narațiuni un instrument al terorii pentru tânăra învățătoare. ,,Pentru mine, aceasta a constituit o posibilitate de a prezenta pericolul, amenințarea, deci toate procsesele abstracte, care se petrec în spatele scenei. Personajul vede în blana de vulpe serviciul secret. Serviciul secret vede în blana vulpii personajul. Aceasta este intersecția unde lucrurile se întretaie și devin absurde. Pavel, colonelul de Securitate și amantul Clarei, prietena Adinei, deci Pavel s-a infiltrat în mediul tinerilor pe care îi urmărește. El este cel care trage în tineri în timpul Revoluției din 1989, și care, ulterior, fuge în Austria având asupra sa pașaportul disidentului Albert, ucis de el. În timpul Revoluției, Pavel este vulpea-vânător, el este imaginea Securității, el este odiosul vânător de oameni. Autoarea mărturisește că este entuziasmată de ,,varietatea lingvistică a limbii române mai ales metaforele pe care le conține. Mă însoțesc în paralel ambele limbi. E o altă dimensiune a sinelui, de parcă aș avea două stații. Limba română mă însoțește permanent. Limba română o am mereu în cap, chiar dacă scriu în limba germană.” Motto-ul autoarei: ,,Trebuie să facem treabă!” Eu cred în Herta Müller. Eu sunt o mică parte din spiritul și limba ei. Vă recomand să citiți și ,,Leagănul respirației”, apărut în 2009.

***

 Comemorări - 28 decembrie  

Personalități 

✝1694

Regina Maria a II-a a Angliei (n. 1662).

✝1706

Pierre Bayle, filosof francez (n. 1647).

✝1889

Teresa a celor Două Sicilii, soția împăratului Pedro al II-lea al Braziliei (n. 1822).

✝1937

Maurice Ravel, compozitor și pianist francez (n. 1875).

✝1945

Theodore Dreiser, scriitor american (n. 1871).

✝1947

Regele Victor Emmanuel III al Italiei (n. 1869).

✝1952

Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin, soția regelui Christian al X-lea al Danemarcei (n. 1879).

✝1986

Andrei Tarkovsky, regizor rus (n. 1932).

✝1989

Hermann Oberth, fizician și inventator german născut la Sibiu (n. 1894).

✝1997

Corneliu Baba, pictor român (n. 1906).

✝2007

Clody Bertola, actriță româncă (n. 1913).

✝2008

Haralamb Zincă, pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman, scriitor român (n. 1923).

Sursa: HA-HA.RO

***

 Aniversări - 28 decembrie 

Personalități 

🚼 1805

Eftimie Murgu, filolog și filosof român, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania, deputat în Dieta de la Debrețin (d. 1870).

🚼 1856

Woodrow Wilson, al 28-lea președinte al SUA, laureat al Premiului Nobel pentru pace, (d. 1924).

🚼 1902

Mortimer Adler, filosof american (d. 2001).

🚼 1903

Nicolae Kirculescu, compozitor român de muzica ușoară, de film și teatru (d. 1985).

🚼 1903

John von Neumann, matematician american (d. 1957), născut în Ungaria.

🚼 1907

Nicolae Branzeu, compozitor și dirijor roman (d. 1983).

🚼 1953

Richard Clayderman, pianist francez.

🚼 1954

Denzel Washington, actor american.

🚼 1955

Liu Xiaobo, activist pentru drepturile omului din China, critic literar, laureat al Premiului Nobel pentru pace.

🚼 1956

Nigel Kennedy, violonist englez.

🚼 1969

Linus Torvalds, informatician finlandez, creatorul nucleului de sistem de operare Linux.

Sursa: HA-HA.RO

***

 Calendarul muzical al zilei - 28 decembrie 

1884 

S-a născut compozitorul român Ioan Danielescu (decedat 28.09.1966) 

139 ani

1963 

Comemorarea compozitorului german Paul Hindemith 

60 ani

1903 

S-a născut compozitorul român Nicolae Kirculescu (decedat 31.12.1985) 

120 ani

1900 

S-a născut compozitorul român Eugen Cuteanu (decedat 18.03.1968) 

123 ani

1907 

S-a născut compozitorul român Nicolae Brânzeu (decedat 7.03.1983) 

116 ani

1937 

Comemorarea compozitorului francez Maurice Ravel 

86 ani

1731 

A fost botezat compozitorul german Christian Cannabich (decedat 20.01.1798) 

292 ani

1956 

Aniversarea violonistului britanic Nigel Kennedy 

67 ani

1962 

S-a născut pianistul şi compozitorul francez Michel Petrucciani (decedat 6.01.1999) 

61 ani

Sursa: Radio România Muzical

***

 Portretul sufletului meu 

Nu îmi știi durerea, pentru că nu ai fost lângă mine când am avut nevoie. M-ai văzut doar când am căzut, nu și atunci când m-am ridicat.

Nu îmi știi ruga sau de câte ori am plâns în noapte și mă zbăteam ca o pasăre în laț, între pământ și cer, între viață și moarte, întuneric și lumină. M-ai prins doar atunci când eram nervos și comentam la adresa Lui pentru că eram supărat.

 

Nu îmi știi traumele și ceea ce m-a format ca om, cât am îndurat și am înghițit din partea altora să pot învăța să iert din suflet și să ajung cine sunt. M-ai văzut doar acum, când sătul de cei ca tine, am închis ochii și am mers tăcut în drumul meu.

 

Nu știi câți mă invidiază și câți mă vorbesc de rău, doar pentru că gândesc cu cinci secunde mai repede decât ei și mă bucur de ce am și de ce pot face. M-ai prins în momentul în care , iritat fiind, le-am arătat că bunătatea mea nu e prostie și în mintea ta am rămas cu eticheta asta.

 

Nu știi decât ce ai văzut și ce ți-am arătat eu despre mine, pentru că nu ai avut răbdare să mă cunoști ca să mă poți iubi așa cum sunt. Te-ai grăbit să tragi concluzii. 

 

Și dacă, totuși, nu știi totul despre mine, de ce te crezi mai bun decât cei ca mine? Cine îți dă dreptul să mă critici din moment ce nu m-ai apărat vreodată în fața cuiva? Dacă nu ai plâns cu mine, nu ai flămânzit cu mine, nu ai dormit trist la fel ca mine, nu te-ai bucurat de cei dragi cu mine împreună, cum îndrăznești să spui că știi cine sunt? 

 

Nu știi nimic.

Dacă știai, tăceai și te bucurai de viață.

Un om înțelept nu face zgomot. Lasă liniște pe unde trece.

***

 GHEORGHE SION, UN POET UITAT....

GHEORGHE SION, de la moartea căruia se împlinesc astăzi 132 de ani, era odinioară un nume foarte răspândit în ROMÂNIA.... Poetul devenise cunoscut mai ales datorită poeziei “LIMBA ROMÂNEASCĂ ”, publicată în 1854, care a fost tipărită în toate manualele școlare și recitată sau cântată de mulți dintre elevi la serbările școlare:

Mult e dulce și frumoasă

Limba ce-o vorbim,

Altă limbă-armonioasă

Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere

Când o ascultăm,

Și pe buze-aduce miere

Când o cuvântăm. (…)

La fel de cunoscute sunt „HORA NOUĂ ” și „PLUGUȘORUL ” lui SION, care se colindă și astăzi în toate colțurile ROMÂNIEI fără a fi cunoscut însă numele celui care l-a tipărit întâia oară, în preajma UNIRII PRINCIPATELOR.

Mâine anul se’nnoiește

Plugușorul se pornește

Și ăncepe-a colinda

Pe la case a ura.

Iarna-i grea, omătu-i mare

Semne bune anul are

Semne bue de belșug

Pentru brazda de sub plug.

Doamne binecuvântează

Casa care o urează

Plugușorul fără boi,

Plugușorul tras de noi!

Urați, flăcăi!

Strigați, măi!

Hăi! Hăi!

Hăi! Hăi!

SION a venit pe lume pe 22 mai 1822, în satul HÂRȘOVA din nordul MOLDOVEI, într-o veche și renumită familie boierească. Despre împrejurările nașterii sale povestea el însuși:

„Maică-mea, simţindu-se aproape a naşte, a plecat să meargă la CERNĂUŢI; dar când să treacă graniţa la vama de la MARMONIŢA, a fost apucată de durerile facerii. N-a fost chip a merge înainte, mai departe. Abia a fost timp să vie o babă din apropriere ca să o asiste; şi cum din norocire era cu o trăsură mare cu coviltir, vehiculul i-a servit de cameră şi de pat, şi în ziua de 22 mai 1822, pe la amiază-zi, am venit pe lumea aceasta în care trăiesc până azi, când scriu aceste rânduri”.

Tatăl lui a fost serdarul SION, care, pe când se afla la curtea domnitorului ŞUŢU, s-a căsătorit cu FROSA SKINA, fiica lui GEORGE SKINA, unul dintre capii ETERIEI. Părinţii nu au avut însă avere, astfel că viitorul poet nu a putut urma decât două clase secundare la Liceul SF. SAVA din BUCUREȘTI, unde fusese înscris de un unchi, după absolvirea cărora a ocupat un post la cancelaria ministerială din Iaşi, pentru a putea fi de folos celorlalţi fraţi ai săi, rămaşi orfani.

„Tânărul care își câștiga la o vârstă așa de crudă pâinea de toate zilele era foarte harnic la învățătură. Cerceta cu adâncă răbdare limbile străine: franceza, greaca, iar în orele de răgaz se ocupa cu poezia. Din cauza unor versuri satirice îndreptate contra rușilor, care erau stăpânii țărilor noastre pe acea vreme, își pierdu slujba și a trăit multă vreme fără ea. A luat parte la Revoluția din 1848 și, din această pricină, a fost silit să pribegească peste hotare, prin ARDEAL și BUCOVINA, împreună cu ceilalți revoluționari care erau capii acestei mișcări.

Sub GRIGORE GHICA, i se dă slujba de arhivar al Statului. Mai târziu vine la BUCUREȘTI, unde ocupă diferite funcțiuni publice și întemeiază o revistă literară, „REVISTA CARPAȚILOR ”, care a apărut între anii 1860 – 1861. Cât timp a stat în capitala MOLDOVEI, la IAȘI, poetul GHEORGHE SION a luptat mult pentru Unirea Principatelor. Câteva poezii de-ale sale scrise cu acest prilej s-au bucurat de largă răspândire.

Pentru munca deosebită pe tărâmul istoriei și al literaturii, a fost ales membru al Academiei Române. GHEORGHE SION a murit pe 1 octombrie 1892”, nota într-o scurtă biografie criticul și istoricul literar GHEORGHE CARDAȘ.

-Poetul a scris versuri patriotice în care a glorificat trecutul istoric, dar a avut și poezii îndreptate contra metehnelor societății românești din epocă. Cele mai cunoscute satire ale sale sunt “CENSORUL MEU ”, scrisă în 1845 și “AZI NEBUN ȘI MÂINE CUMINTE ”, publicată în 1853.

„Poezia care l-a făcut celebru este “LIMBA ROMÂNEASCĂ ”, ce era învățată pe de rost, recitată și cântată de toți românii și liberi, și subjugați, mai ales în vremurile grele când străinii erau stăpâni în țara noastră și prigoneau pe toate căile limba și obiceiurile românești. Poetul GHEORGHE SION va avea totdeauna în istoria literaturii românești o pagină de închinare și recunoștință pentru munca sa cinstită și patriotică pe tărâmul culturii…”, scria GHEORGHE CARDAȘ în revista ALBINA din octombrie 1937.

Deși nu a fost considerat un scriitor de primă însemnătate, motiv pentru care nu a putut pătrunde în cercul Junimii şi al Convorbirilor Literare, chiar dacă a avut relaţii bune cu unii membri ai mişcării literare, GHEORGHE SION rămâne un ilustru însufleţitor al conştiinţei naţionale, unul dintre eroii modeşti, dar exemplari ai luptei pentru realizarea unității naţionale.

Autorul faimoasei poezii „LIMBA ROMÂNEASCĂ “, care a fost tipărită la 1854, a cunoscut toate provinciile româneşti, a participat la mişcarea de intensificare a conştiinţei naţionale, a avut o bogată corespondenţă cu personalităţi precum VASILE ALECSANDRI (cu care a fost prieten toată viaţa), DIMITRIE BOLINTINEANU, ALECU DONICI, ION GHICA, fraţii HURMUZAKI (care l-au găzduit când s-a aflat în exil, în 1848, după nereuşita Revoluţiei de la Iaşi), NICOLAE IONESCU, LAURIAN, ION MAIORESCU, MĂLINESCU, C. NEGRI, PETRINO, IRACLIE PORUMBESCU, ION SBIERA şi alți reprezentanți ai generaţiei eroice.

-SION a fost şi la Adunarea de la BLAJ şi adesea a preamărit în scris patriotismul ardelenilor, care, la rândul lor, l-au preţuit, alegându-l membru de onoare al ASTREI şi cerându-i să scrie la publicaţiile lor.

-Urmărind corespondenţa poetului, care a fost publicată în 1939 de ȘTEFAN METEȘ, „Din relaţiile şi corespondenţa poetului GHEORGHE SION cu contemporanii săi“ (Cluj, Publicațiile Arhivelor Statului), cititorul poate reconstitui atmosfera unei întregi generaţii care a ştiut să sufere, să lupte şi să nădăjduiască la libertatea țării.

„Ca om era cald, simpatic, bun, plin de spirit și vervă, plăcut în societatea pe care o căuta bucuros. Scrisorile ce avem ni-l prezintă ca prieten sincer și devotat, care a înțeles și și-a impus mai mult să dea și să ajute decât să ia de la cei de care era legat sufletește prin firul tainic al prieteniei, care dura o viață, de pildă cu familia HURMUZAKI din BUCOVIA, cu ALECSANDRI.

A căutat, ca părinte, să dea copiilor săi cea mai aleasă educațiune. Poetul a fost căsătorit cu ELISA SION, iar fetele au făcut bacalaureatul în institutul doamnei ELENA MILLER-VERGHY: FLORICA, profesoară, s-a măritat după pictorul EUGEN VOINESCU, iar MARICA, după MATEIU CARAGIALE. Fiul său, Demir, a făcut studii strălucite de drept la PARIS, dar moare la vârsta de 23 de ani, lăsând în manuscris o lucrare prețioasă, ”ȘTIINȚA ȘI ECONOMIA POLITICĂ ”, care s-a tipărit pe urmă…

-SION iubea istoria, o citea și o studia cu plăcere. El a înțeles că, fără cunoașterea trecutului său, un neam orbecăiește în prezent și-și periclitează viitorul. Lumina și experiența trecutului asigură și îndrumă pașii de azi și de mâine ai neamurilor. „Oricâte cărți s-ar da românilor despre istoria lor, spunea, n-ar fi de prisos. Orice opere vechi sau noi trebuie să le strângem împrejurul nostru ca și niște tezaure ale naționalității noastre”.

preluare:Ioan Gherghina 

@ toată lumea

*†*

 Ne ducem toţi - Serghei Esenin - (Dăruit cu frumusețe fizică și cu o personalitate romantică, poetul care a înseninat literatura rusă).

Traducere-George Lesnea

Ne ducem toţi câte puţin, mereu,

Către-un liman de tihnă şi-mpăcare,

Poate curând va trebui şi eu

Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!

Şi tu, pământ!Şi voi, câmpii ca marea!

În preajma sorocitei adormiri

Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus

Tot ce în trupuri sufletul adie.

Spun pace vouă, sălcii ce-n apus

Vă oglindiţi în apa purpurie.

Atât de multe gânduri am urzit,

Am scris atâtea cântece visate

Şi pe pământul trist sunt fericit

C-am respirat şi c-am trăit de toate.

Sunt fericit c-am sărutat femei

Şi-am lenevit pe iarba parfumată,

Iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,

Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.

Acolo ştiu că nu foşneşte-n zări

Cu gâturi lungi de lebădă, secara…

De asta-n preajma tainicei plecări

Eu mă-nfior şi-mi simt adânc povara.

Acolo ştiu că nu vor mai fi fagi

Nici holdele cu aur viu pe nume…

De asta poate mi-s aşa de dragi

Toţi oamenii cu care sunt pe lume