***

 

Ce imagine… 

David Popovici și antrenorul sau Adrian Rădulescu, omul din spatele succesului.

Adrian deține un doctorat în performanță sportivă și este lector universitar în cadrul U.N.E.F.S București.

Zilele acestea la Paris, prin cele două medalii olimpice cucerite de David Popovici, tânărul antrenor de 33 de ani obține satisfacția maximă a muncii sale cu David, pe care îl antrenează de la varsta de 9 ani.

Sportivul fără antrenor ar fi ca o barcă in derivă. Un sportiv extrem de talentat și rapid, ca un Ferrari, s-ar fi izbit de parapeți fără un "pilot" care să-i dea direcția. 

Deși este omul din umbră, antrenorul este cel care atunci când treaba nu merge bine este arătat cu degetul (așa cum a pățit la mondialele din Japonia când David a luat "doar" locul al 4-lea deși inotase un timp mai bun ca acum, la JO) iar când treaba merge brici aude doar:" ce bun este sportivul!"

Adrian nu doar că a reușit să-l urce pe David pe cea mai inaltă treaptă a podiumului olimpic ci a făcut asta la doar 33 de ani cu un sportiv "luat de la zero".

Cei doi au crescut impreună.

Foarte puțini sportivi ajung in piscul carierei sportive cu un singur antrenor. 

Adrian nu a dat României doar un campion olimpic ci a dat societății un om valoros.

Și pentru că sportivul este oglinda antrenorului ne putem da seama de ce fel de om este Adrian. 

De fapt, cred că de Adrian, antrenorul de campioni și antrenorul de viață, se vorbește prea puțin pentru că din Adrian izvorăsc râuri de modestie și pentru că scopul lui este altul, cel pe care și l-a atins deja: să formeze oameni frumoși.

F elicitari Adrian!

Postare preluata de la Judith Carmen

***

 

Mama m a crescut cu el…cu ei…noaptea stateam cu ea in bucatarie, in fum de tigara si n miros de cafea si ascultam Phoenix si ea mi povestea ce frumos era la Club A! 🖤 

Noi am crescut cu ei…cu muzica lor…noi am fost obligati la frumos…🖤

Nicu Covaci nu a cantat, a salvat suflete…generatie dupa generatie…si salveaza si azi…🖤

Trec ţigani pe drum,

Drumu-i plin de fum,

Fumu-i plin de scrum,

Foc ardea.

Vai ţigani, ţigani,

Gipsy şi hitani,

Fără cer şi ani,

Trec pe drum.

Ţigănie rai,

Rai care erai,

Caravanserai,

ccadea.

Raiul meu beteag,

De pe alt meleag,

Cât îmi eşti de drag

Nu ştiu cum.

Trec ţigani prin colb,

Colbul oste orb,

Orbul e un corb,

Giacardea.

Cade seara-n câmp,

Soarele-i scălâmb,

Cortul este strâmb,

Foc ardea.

Fac ţiganii foc,

Focu-i la mijloc,

Fete cu ghioc

Şi cu cărti de joc,

Vai noroc, noroc,

Vino la soroc,

Vino să-ţi ghicesc,

Cărţile vorbesc,

Şi nu ne minţesc,

Giacardea.

Fata de caro,

Sub cer indigo,

Să-ţi spun încontro

Foc ardea.

Că mulţi ani s-au scurs,

De când el s-a dus,

Ca un pui de urs,

Pe un drum.

Cu belciug şi lanţ

Fără nici un sfânt,

Spre un târg bizant

Foc ardea.

Zaiafet acum,

Lăutarii duium,

Numai tu nicicum,

Giacardea.

Noaptea de-ar veni,

Pe pământul gri,

De ne-ar adormi

Orşicum.

O, dar azi, dar azi

Cerui de atlaz,

Soarele-n extaz.

Ei se duc la pas,

Spre un alt popas,

Satra de pripas.

Până nu-i mai vezi,

Până nu-i mai crezi.

Şi din ochi îi pierzi.

Printre ceţuri verzi,

Ceţuri de livezi,

Vezi că nu-i mai vezi.

Giacardea, cardea,

Gialino mura,

Gia mura, mura,

Ce mişto..

Plang cu mama acum de fericirea de a ne fi nascut cand el a trait🖤…

Autor: Dana Budeanu

***

 

ETERN! 🇷🇸🇷🇸🇷🇸 Sârbul e nemuritor! Novak Djokovic își îndeplinește visul olimpic și câștigă la 37 de ani medalia de aur, singura care îi li lipsea din palmares!  Ce tenismen, cel mai mare din istoria sportului alb!

🫵🏻🥇NOVAK DJOKOVIC ESTE CAMPION OLIMPIC !! UN OM ȘI SPORTIV URIAȘ: 

1) A donat 1.000.000 de euro spitalelor italiene;

2) A donat 1.000.000 de euro spitalelor sârbeşti, când întreaga lume se afla în circumstanţe dificile.

3) A oferit, de asemenea, ajutor financiar și Spaniei atunci…

4) A donat bani Australiei pentru a combate incendiile din pădure.

5) A donat fonduri pentru programele pentru copii săraci „Misiunea Melbourne City” din Australia.

6) A cumpărat un scaner „CT” pentru spitalul „Dragi ša Mi šovi ć din Belgrad”.

7) A închiriat un avion privat pentru a transporta o fată cu o boală rară, care urmează să fie tratată în Statele Unite.

8.) A donat 1.000.000 $ la Australian Open pentru a beneficia juniorii.

9) A dat 500.000 de euro pentru combaterea inundațiilor din Serbia.

10) A donat 110 000 de euro pentru combaterea inundațiilor din Bosnia și Croația.

11) A strâns 1.500.000 de dolari pentru a reconstrui grădinițele deteriorate în inundații.

12. A dat milioane de euro pentru educația copiilor săraci.

13) A plătit antrenamentul de iarnă pentru 15 jucători de tenis sârbi.

14) El i-a oferit lui Lorenzo Muzeti antrenament pe teritoriul său privat pentru a nu rata Wimbledon si un examen școlar.

15) El luptă pentru interesele jucătorilor din întreaga lume.

16) El este un model pentru mulți cu stilul său de viață sănătos și alimentație.

17) El este un model de urmat în caracterul și rezistența sa mentală.

18) El este un model pentru munca asiduă și autodisciplina sa.

19) Joacă la fiecare turneu împotriva adversarului și a publicului.

20) El a dominat terenul atât împotriva lui Nadal, cât și a lui Federer, jucând întreaga sa carieră în era Nadal și Federer.

21) Nu s-a lăsat intimidat și a devenit erou în mica mișcare de rezistență.

***

 David Popovici e un fenomen atipic pentru istoria ultimilor 30 ani. De ce? Pentru că puștiul a refuzat compromisul. Nu s-a adaptat la bălteala-n șmecherie și mediocritate. Pentru că, la numai 16 ani, a visat la succesul venit prin propriile puteri, nu căutând pile, proptele, combinații. 

Nu i-a oferit nimeni privilegii, intrări suspecte, porți deschise. Eminamente stoic și indiferent la mizeria contextului nostru social, atletul n-a cerut subvenții, nici n-a primit „atenții”. Supermatinal, concentrat pe visul copilăriei, omul și-a dat silința în fiecare zi, chiar dacă puțini îi ofereau vreo șansă.

Politicul nu i-a murdărit familia și nici serviciile secrete n-au intervenit pentru recordurile sale mondiale. Singur contra tuturor, omul venit din patria lui Mitică a reușit! 

Pleacă precum glonțul din pușcă și nu se abate până nu-și atinge ținta. E opusul resemnării mioritice, al suspinului mincinos, al oftatului prețios. Ardere pură, încordarea voinței, fitness mental, tenacitate și ambiție tinerească. Modestie, retorică minimalistă și focus pe rezultate. 

Ăsta e tânărul David în lupta cu Goliatul neputinței românești.

     Sursa Miha il Neamțu

***

 Mariana Bitang, renumită antrenoare federală de gimnastică a României, împlinește astăzi, 3 august, vârsta de 62 de ani.

Maria Bitang s-a născut la data de 3 august 1962, în orașul Râmnicu Sărat. A studiat la Academia de Educație Fizică și Sport (1981-1985). După absolvirea facultății, a lucrat ca profesor-antrenor de gimnastică la Clubul Sportiv Deva (1985-1992).

Între anii 1992-2005, a activat ca antrenoare federală al Lotului Olimpic feminin de gimnastică al României. În această calitate, a participat (împreună cu antrenorul-coordonator Octavian Belu) la pregătirea tinerelor gimnaste olimpice ale României, cu care a participat la 3 ediții ale Jocurilor Olimpice, 10 ediții ale Campionatelor Mondiale, 7 ediții ale Campionatelor Europene, 4 ediții de Cupă Mondială și 7 ediții ale Campionatelor Europene de Juniori.

În perioada cât a lucrat ca antrenor al Lotului Olimpic feminin de gimnastică a obținut 152 de medalii (62 de aur, 49 de argint și 41 de bronz). Distribuția medaliilor obținute de sportivele antrenate de Mariana Bitang este următoarea: 19 medalii olimpice (7 de aur, 5 de argint, 7 de bronz), 44 medalii mondiale (18 de aur, 15 de argint, 11 de bronz), 36 medalii europene (seniori) (16 de aur, 10 de argint, 10 de bronz), 44 medalii europene (juniori) (16 de aur, 15 de argint, 10 de bronz), 16 medalii la Cupa Mondială (6 de aur, 6 de argint, 4 de bronz).

În august 2005, cei doi antrenori (Octavian Belu și Mariana Bitang) au cerut rezilierea contractului cu Federația Română de Gimnastică, după ce conducerea acestui for a decis să desființeze lotul olimpic de gimnastică feminină al României.

La data de 18 ianuarie 2006, Mariana Bitang a fost numită (împreună cu Octavian Belu) în funcția de consilier de stat pentru promovarea sportului la Departamentul pentru Relația cu Autoritățile Publice si Societatea Civilă al Administrației Prezidențiale a României.

Sursa Radio R omania

***

 ❤️💛💙 Szabolcs (Szobi) Cseh s-a născut la data de 11 decembrie 1942, în oraşul Miercurea Ciuc, într-o familie de secui. 

Încă din timpul facultăţii, el a lucrat ca zburător la trapez la Circul de Stat din Bucureşti, în trupa "Ganea". Aflat în anul trei de facultate, el a colaborat în calitate de cascador la filmul "Dacii", regizat de Sergiu Nicolaescu, apoi în anul următor în filmele "Împuşcături pe portativ" (regizat de Cezar Grigoriu), "Tom Sawyer şi Huckleberry Finn" (producţie franceză) şi "Serbări galante" (în regia lui René Claire).

Între 1967-1980, fiind primul metodist, respectiv, maistru de lupte angajat pe un asfel de post în România, în cadrul Studioului Cinematografic Bucureşti şi apoi în Centrala RomaniaFilm - Centrul de Producţie Cinematografică, Cseh a colaborat la toate filmele realizate de studiourile cinematografice române ce conţineau secvenţe de acţiune-lupte şi a executat multiple cascadorii dificile şi spectaculoase, unele fiind unicat pe plan mondial.

"A fost, este şi va rămâne pentru tot poporul român şi pentru mine va rămâne un om cu O mare, curajos, bun, generos, dăruit cu cele mai frumoase calităţi. Ai fost, eşti şi rămâi în sufletul meu. Szobi, trebuie să ştii asta. Rămâi fratele meu. Tu ai fost ca fratele meu. Pentru asta îţi spun: Adio, scumpul nostru, tu, "buză de iepure"! Te iubesc până la sfârşitul vieţii. Mărgelatu" Florin Piersic.

Szobi Cseh s-a stins din viaţă pe 1 august 2014 la vârsta de 71 de ani, după o lungă suferinţă. Acesta a murit la spitalul Fundeni unde a dus o luptă crâncenă cu o boală necruţătoare, cancerul osos.

(Straini în noapte)

 

RESPECT!

***

 

Povestea Zilei:

VALOAREA FĂRĂ DIPLOMĂ ȘI DIPLOMA FĂRĂ VALOARE 

*Nicu Covaci a intrat definitiv în istoria muzicii românești, dar nu a intrat în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Acum ceva vreme, Biroul Secției jazz/pop a UCMR l-a informat pe artist că, în urma examenului pe care îl susținuse, a primit nota 7,60 și a fost respins, nota minim cerută pentru cei care nu aveau studii de specialitate fiind 8. 

Nici lui Gheorghe Zamfir nu i-a fost ușor să acceadă în UCMR, prin anul 2005, deși în Franța fusese primit instant în Uniunea Compozitorilor. La momentul respingerii lui Covaci, Zamfir îl consola public, numărându-se printre aceia care nu pricepeau cum este posibil ca 60 de ani de confirmări a valorii lui artistice și muzicale să fie anulați de 6 ore de examinare. 

Poate că o comparație între Phoenix, pe de-o parte și Queen sau Beatles, pe de altă parte, ar fi puțin exagerată. Sau nu, totuși, din perspectiva faptului că Brian May și Paul McCartney au fost înnobilați și au primit titlul de "Sir", cu toate privilegiile aferente, fără a avea studii de specialitate. Pentru că în Regatul Unit al Marii Britanii valoarea efectivă, probată factual, contează la fel mult ca diploma de studii, în unele cazuri.

Cred că o organizație precum UCMR și altele similare ar trebui să invite personalități să îi devină membri, în cazuri precum cel al lui Nicu Covaci. Și să se simtă onorate să le aibă în rândurile lor. Nu neg valoarea profesională a specialiștilor din aceste organizații și nici rostul lor în branșele în care activează, însă cred că această valoare este întregită de capacitatea și chiar datoria lor de a certifica validarea primită din partea publicului de către artiștii lipsiți de diplome, dar plini de har.

Această postare nu este despre UCMR, ci despre un întreg context strâmb, care poate fi ilustrat și prin episodul UCMR - Covaci. Este despre țara în care valoarea fără diplomă este anulată deseori de diploma fără valoare. Dar eu cred că adevărata valoare a celui cu diplomă este capacitatea lui de a-l valida și pe cel a cărui valoare este dată de ceea ce face el bun pentru comunitate, chiar fără diplomă. Mai ales pentru că țara este sufocată de licențiați fără nicio valoare.

"Știe să renască numai cel ce har are de-a renaște curățit prin jar, din cenușa-i proprie și din propriu-i scrum, astăzi ca și mâine, pururi și acum!".*

(de Cristi Tabără). Ma înclin!