$$$

 "Jocul ielelor"

                   Camil Petrescu 

      (22 aprilie 1894 – 14 mai 1957)

       Titlul, "Jocul Ielelor", sugerează natura iluzorie a idealurilor și a dreptății, sugerând că personajele sunt prinse într-un joc mortal, influențat de forțe iraționale, asemănător cu cel al ielelor din folclor. "Jocul Ielelor" este o dramă psihologică modernă, profundă, care explorează dilemele intelectualului modern confruntat cu o lume contradictorie care explorează lupta acestuia cu idealurile sale într-o societate mediocră. 

                                 *

     Câteva citate celebre din "Jocul ielelor " de Camil Petrescu:

        "Trece flăcăul prin pădure, aude o muzică nepământească şi vede în luminiş, în lumina lunii, ielele goale şi despletite, jucând hora. Rămâne înmărmurit, pironit pământului, cu ochii la ele. Ele dispar şi el rămâne neom. Ori cu faţa strâmbă, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu mai poate coborî pe pământ. Aşa sunt ielele... pedepsesc... Nu le place să fie văzute goale de muritori."

                             

     "Uneori nu mă mai înţeleg nici eu. Sunt clipe în viaţa mea pe care, când mi le amintesc, mă îngheaţă un fior din cap până în picioare. Rătăcirile astea din viaţa mea... câtă josnicie inutilă... Mi-e silă de mine... Gândesc uneori că sunt în mine două fiinţe: una josnică, mărginită şi laşă... Of! Mi-e scârbă de tot şi totuşi există în mine o fiinţă care suferă, care plânge... care sângerează pentru toate josniciile celeilalte!"

     

     "Totul în lume este coruptibil... Nimic nu e întreg şi frumos... şi nici nu poate deveni... Toate se îndeplinesc numai până la o palmă de pământ. Totul e altfel de cum era aşteptat... cel mai frumos măr are viermele în el... "

      "O iubire care nu e eternă, nu e nimic, iubirea este totul sau nu este nimic."

                      

      "Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta dramă."

      "Doi inşi care se iubesc nu mai sunt oameni."

      "Florile rezistă mai puțin decât buruienile care se... adaptează..."

       "Să simți că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumusețea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul." 

                                  *

        În folclorul românesc, ielele sunt ființe supranaturale, frumoase, dar și periculoase, care ademenesc și pierd oamenii. Personaje mitologice prezente în folclorul românesc pe toată întinderea teritoriului nostru, cunoscute și ca Stăpânele Vântului, ele sunt adesea prezentate ca niște fecioare despletite, foarte frumoase, care cântă, dansează și îi pedepsesc pe cei care îndrăznesc să se apropie de ele.

$$$

 DESCÂNTEC 

_________✍Adrian Păunescu

"Să fie de dulce, să fie de vară,

Să fie de iarbă ajunsă la brâu,

Să fie de dragoste ultima oară,

Să fie de pietre spălate de-un râu.

Să fie de mine, să fie de tine,

Să fie cumva şi de noi amândoi,

Să fie de rău şi să fie de bine,

Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi."

Zânele bune să vă ocrotească mereu!

$$$

 ELEGIE DE TOAMNĂ 

                    Radu Stanca 

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta 

Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am, 

Mă bine lasă-mă să-nchid fereastra, 

Să nu mai văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul și preumblă-te prin casă 

Fără să spui nimic, nici un cuvânt...

Vreau să mă simt la tine ca acasă 

Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare 

Așează-mi-te-alăturea c-un ghem 

Și deapănă mereu, fără-ncetare, 

Să n-aud frunzele sub pași cum gem...

Ferește-mă în preajma ta de vasta 

Urgie-a toamnei care bântuie...

Și nu mă întreba în noaptea asta 

De ce mă înspăimântă frunzele...

$$$

 LA MOMENTUL POTRIVIT...

La momentul potrivit pentru tine, oameni minunați vor veni spre tine.

La momentul potrivit pentru tine, calea(menirea) ta te va găsi pe tine.

La momentul potrivit pentru tine, abundența Universului o vei primi.

La momentul potrivit pentru tine, ușile potrivite ți se vor deschide.

La momentul potrivit pentru tine, vei simți că totul va fi bine.

La momentul potrivit pentru tine, vei înțelege că totul s-a întâmplat pentru binele tău.

La momentul potrivit pentru tine, vei primi raspunsurile pe care le cauți.

La momentul potrivit pentru tine, toate lucrurile se vor așeza frumos pentru tine.

La momentul potrivit pentru tine, vei primi inspirație și ghidare Divină în tot ceea ce faci.

La momentul potrivit pentru tine vei conștientiza că furtunile vieții au fost necesare ca să vezi minunatul curcubeu 

La momentul potrivit pentru tine, tot Universul va complota să primești ceea ce îți dorești.

Toate, la momentul potrivit pentru tine.... 😊

Momentul potrivit pentru tine nu înseamnă momentul pe care tu îl consideri potrivit, este momentul pe care Universul îl consideră momentul potrivit pentru tine!

Spre folos!

Sursa: cartea "DESCOPERĂ-ȚI DARUL DIVIN"

✍️ Sorina Anca - Autoare ☀️

$$$

 ROMANȚĂ DE SÂNZÂIENE 

Autor:Mirela Butacu 

Tare-aș vrea ca timpul să fie o perdea 

Și anii, strânși inele, să-i pot îndepărta.

Prin faldurile-ntinse a dulcii tinereți,

Să ne mai pierdem iarăși, iubite-n dimineți,

Doar noi și-o valijoară, săraci prin buzunare 

Dar în priviri cu mine de aur, lucitoare!

Cu zâmbet numai miere, cu mâinile fierbinți 

Râzând din orice lucru, încrezători, cuminți,

Să mai fugim de mână, pe-un drum de țară, strâmt,

Cu inimile-n palmă, făcându-și legământ. 

Până la râul care, în tulbure-asfințit,

Cu-a lui suave valuri, cândva ne-a logodit. 

Să coborâm și-n lunca cea cu privighetori 

Cununi de sânzâiene să împletim în zori 

Cu drag din drag ne fie sărutul, un păcat 

Să îl sorbim prin iarbă cu gândul vinovat.

Și ca să nu se piardă lumina din amiezi,

S-o strângi în pumn cu grijă, pe tâmple s--o așezi 

Să ne mai dea curajul de-a înopta-n zăvoi 

Trăgând cerul cu stele, drept plapumă pe noi. 

Dar anii nu-s inele și timpul nu-i perdea 

Prin faldul tinereții, doar gândul ne-o purta 

Miros de sânzâiene mai simt și-acum în noi 

Dar cine ne aduce iubirea înapoi?

Foto:internet

$$$

 Sânziene... 

Respiră poiana răcoarea tihnită a nopții de vară,

Un fin candelabru pe creștet de codru e-aprins,

Prin iarba ce soarbe-nsetată șiraguri de boabe de rouă,

Pășesc, parca zboară, mlădii sânziene, cu păr despletit... 

De mijloc se prind, desculțe prin verdele crud,

Cămașă-au pe trup, cusută în nopțile albe, cu lucii sclipiri,

Pe poalele lungi le saltă șiraguri de maci, bordură prin lanuri, 

Sunt frunțile-nalte, popas de cunună de flori aurii...

Zâmbesc unui gând, alint nerostit vreodată,

S-așază, frumoase naiade în poala poienii ascunse...

Le mângâie părul, lumina prin crengi strecurată,

Cât ele, prin cântec, atrag împliniri visate, nespuse... 

De flăcări stelare-i cuprinsă pădurea ce casă le este,

Prin sate, fecioarele-așteaptă cuminți pe la porți,

Cununa de galbene flori, cu dor împletită,

Dezleagă, în magica noapte, povești de iubire, apropie sorți... 

VM

$##

 Ai uitat

Sunt trist și-ți spun că nu mi-e bine ,am sufletul bucăți ce ard mocnit 

Voiam să te ajut înflăcărat pe tine dar ai uitat și nu m-ai sprijinit !

Ți-am spus de atâtea ori îndurerat că nu-mi doresc decât să fiu cu țara 

Dar tu de rugăciune ai uitat și m-ai lăsat în lacrimi ca să duc povara !

Sunt singur și-n jurul meu roiesc stihii aceleași ce-au ucis avide genii

Tu mă privești de parcă nu mă știi și dai crezare morții de decenii !

Ți-am povestit durerea și amarul și te-am rugat plângând să mă susții 

Dar ai uitat și-ai ridicat paharul încoronând apatic demonice stihii !

Am vrut să-ți fie bine să ai prosperitate cu prețul osândirii mele

Și tu vrăjit de falsa libertate m-ai părăsit și lacrimile -s grele !

Credeam că -ai înțeles că vreau să port o cruce prin care chinuit să mântuiesc 

Durerea ta aflată la răscruce și țara asta sfântă ce-o iubesc !

Nu ți-am greșit și doare neputința mă zvârcolesc cu sufletu-n pustii

Și de-am să mor îmi voi păstra credința lăsând fără regrete lumea celor vii !

Mă sfâșie hiene ce le-ai lăsat în frunte sunt doar o pradă fără ajutor 

N-am vrut decât umil să fac o punte spre Dumnezeu dar m-ai lăsat să mor !

Dogaru Adi 

Iunie 2025

Vol VII Țara mea lacrimă sfântă

$$$

 Ziua iei. 

Simbolurile de pe ia românescă reprezintă ”codul genetic” al neamului nostru

Nu stiu sa existe vreun alt popor in afara de cel roman care sa-si poarte istoria milenara in vesminte, in simboluri mestesugit alese, fiecare purtand un anume inteles, un anume mesaj si o anume poveste.

Unele dintre simboluri vin din vremuri imemoriale, vremuri ale primilor sedentari ai Europei, ale primilor mestesugari si fauritori de asezari stabile, ale primilor artisti ai ceramicii (Cucuteni, Gumelnita, Hamangia etc.)

In mod cert, daca ia romaneasca ar prinde viata si glas sa povesteasca, am afla din spusele ei povestea fascinanta a unui neam si a unui pamant aflate intr-o legatura asa stransa unul cu celalalt, incat conexiunea dintre acestea poate defini cel mai bine notiunea de STATORNICIE, scrie antena3.ro.

Regasim, este drept, motive arhaice si simboluri si pe vesmintele populare ale unor natii din jurul nostru, insa diferenta este ca despre toate (bulgari, rusi,maghiari, sarbi etc.) stim de unde si cand au venit in zona, dar despre romani si inaintasii lor nici macar inamicii lor nu au putut inventa vreo poveste sau teorie care sa stea in picioare privind apartenenta noastra la un cu totul alt spatiu decat cel carpatic. Asadar, calaretul migrator hun, slav, maghiar a fost cel care a preluat in cultura sa populara simbolurile autohtone romanesti si straromanesti si nu viceversa.

Noi, cei de azi, mai purtam inca pe vesminte ce ne-au transmis cucutenii de acum 7.000 de ani, intr-un limbaj doar de noi stiut, ce pare a fi legamantul facut de cei din neolitic cu sutele de generatii ce le-au fost urmasi. Este precum informatia din codul ADN inscrisa in noi din ADN-ul parintilor, doar ca, de data aceasta, este un cod al unui neam intreg.

Simbolurile perpetuate de-a lungul mileniilor ne vorbesc despre soare si stele, despre pamant si flori, despre etape din existenta umana a fiecarui individ sau etape din existenta unui popor intreg, ale societatii locale si a stilului sau de viata aflat in conexiune cu mediul inconjurator si divinitate. Din simbolurile purtat de ia romaneasca descifram HORA, ca joc al celor ce sunt frati, descifram momente ale vietii, dar si trecerea spre lumea de dincolo, descifram anotimpurile si cum trebuie sa ne raportam la pamant si la cer.

“Costumul traditional este un adevarat templu la purtator, o imago mundi care contine o suma de simboluri, hierofanii, revelari ale sacrului care ii dau o poveste si ne dau in acelasi timp noua o identitate culturala unica, inimitabila. Asta este adevaratul brand romanesc, templul la purtator – costumul popular traditional, in care romanul stiut sa-si etaleze de-a lungul vremii valorile, in momentele-cheie ale existentei sale. Atunci avea si textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Caci pe costum este scris acelasi lucru – iata o viziune teologica deja! – anume ca omul poate accepta lumea nevazuta pornind de la simbolurile din lumea vazuta si astfel sa-si taie un drum inspre Dumnezeu.

Un costum nefalsificat trebuie sa contina o naratiune cosmologica, e o minirecapitulare a cosmosului. Si este mai usor sa intelegi, daca te ajuti de textul unei colinde, care capata astfel, alaturata simbolurilor de pe costum, un inteles aparte: ‘Iata vin colindatori/ Printr-insii si Dumnezeu /Imbracati intr-un vesmant / Lung din cer pana-n pamant/ Scris e-n spate, scris e-n piept/ Scris e-n sale, scris in poale/ De-amandoua partile scris campul cu florile/ Iar prejurul poalelor scrisa-i marea tulbure/ Pe-ai sai umerei scrisi sunt doi luceferi/ Pe umarul de-a dreapta scrise-s Soarele si Luna/ Pe umarul de-a stanga inchipuita-i lumea.” – Prof. Ioan Sorin Apan

“Acum cand cunoastem vechimea, sacralitatea, functia apotropaica (alungarea duhurilor rele) a acestor simboluri, intelegem cu adevarat afirmatia lui Ioan Sorin Apan de mai sus. Informatia nu ne mai permite sa fim indiferenti. Nu disparitia folclorului este pericolul cel mai mare, ci denaturarea, vulgarizarea, manelizarea lui, din pacate uneori chiar de catre cei care il promoveaza: cantareti, instructori de dans popular, relizatori de emisiuni tv etc. Nu cu disperate strigate de alarma de genul „ne pierdem traditia!”, „dispare folclorul!” sau „ ne pierdem identitatea!”, trebuie sa ne apropiem de aceste simboluri, ci cu constiinta mileniilor pe care le avem in spate si mai ales cu multa duiosie.” 

Harris Wallmen

$$$

 Pe 24 iunie 2005 a fost inaugurat Muzeul de Arta Eneolitica Cucuteni, din Piatra Neamt, singurul muzeu din Romania dedicat unei sclipitoare civilizatii Europene. A fost inaugurat de Ziua orasului nostru, Piatra Neamt, functioneaza in cladirea Muzeului de Istorie, construit de Carol Zani in anii 1928-1930 si ornamentat de sculptorul Vincenzo Puschiasis. Vestigiile descoperite in teren, in cele peste 150 de situri arheologice si pe parcursul a peste sase decenii formeaza patrimoniul de exceptie al acestui muzeu.

Cultura Cucuteni reprezinta cea mai importanta civilizatie a „Europei vechi” si este ultima cultura cu ceramica pictata din Europa. Expozitia muzeului cuprinde aproximativ 300 de piese structurate pe 2 nivele si trei sali , si include: obiecte de ceramica pictata tricrom, obiecte de arta figurativa-plastica, antropomorfa si zoomorfa, obiecte de arta decorativa aplicate pe vase, toate reprezentative pentru toate fazele de dezvoltare a acestei culturi.

Depozitul-seif mai adaposteste aproximativ 800 de piese, apartinând tuturor fazelor si etapelor de evolutie ale complexului cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolie.

Prin toata activitatea specialistilor proprii, dar si a colaboratorilor sai, muzeul are o contributie importanta la descoperirea si cunoasterea Culturii Cucuteni. Printre cele mai valoroase piese ale muzeului din Piatra-Neamţ se numără Tezaurul de la Brad, un complex ce cuprinde în jur de 500 de piese.

Arealul de descoperire a artefactele expuse s-a facut in general in judetul Neamt, dar sunt si exceptii, statiuni arheologice de referinta din arealul cucutenian ar fi: Izvoare, Traian, Bodesti, Târpesti, Ghelaiesti (in judetul Neamt), Brad, Poduri, Târgu-Ocna, Margineni (judetul Bacau), Isaiia, Târgu-Frumos, Scânteia (judetul Iasi), Trusesti (judetul Botosani), Dumesti (judetul Vaslui), Mihoveni, Draguseni (judetul Suceava), Sipenit, Lipcani (Ucraina) cercetari efectuate de specialisti renumiti, dintre care amintim pe Constantin Matasa, Radu Vulpe, Hortensia si Vladimir Dumitrescu, Mircea Petrescu-Dîmbovita, Silvia Marinescu-Bîlcu, Anton Nitu, Stefan Cucos, Dan Monah s.a.

O particularitate a Muzeului de Arta Eneolitica Cucuteni este faptul ca in cadrul sau functioneaza si Centrul International de Cercetare a Culturii Cucuteni, care a atras la Piatra Neamt numerosi oameni pasionati de istoria Culturii Cucuteni.

Piese din patrimoniul Muzeului de Artă Eneolitică Cucuteni, alături de exponate din alte muzee din ţară au început să fie solicitate pentru expoziţii internaţionale din 1997, când s-a organizat prima şi cea mai mare expoziţie dedicată acestei civilizaţii, la Salonic, în anul când metropola a fost capitală culturală europeană.

$$$

 NECAZURILE UNUI ABSOLVENT DE LICEU , DUPĂ CE-A DAT BACUL !!!

Cănd am fost elev , în timpul școlii :

Am dat zeci lucrări de control și de extemporale.

Am dat teze fără număr, la nici nu mai știu câte materii și câți ani.

Am dat admitere la liceu.

Am dat treaptă.

Am dat examen de Bacalaureat.

M-au scos la tablă de nenumărate ori, m-au întrebat câte-n lună și stele, mi-au dat sute de note, uneori mici, alteori medii și uneori mari.

Am făcut de serviciu pe școală și am făcut curat prin curtea școlii.

Am fost în practică la cules de struguri, tomate, porumb și la scos cartofi.

Am strâns fier vechi, hârtie, borcane și sticle goale, castane (ce dracu făceau cu ele nu știu nici azi) și plante medicinale.

Am prins șopârle și broaște pentru laboratorul de biologie.

Am prins insecte pentru insectar și am strâns frunze și flori pentru ierbar.

Am trebăluit în atelierul școlii, unde am bocănit, smirgheluit, reparat, stricat, reparat din nou, dat la bomfaier și pilă diverse piese și mecanisme.

Am fost la Olimpiade și concursuri.

Am luat toate notele posibile, inclusiv 4 în teze, dar n-am rămas niciodată corigent la ceva și nici în facultate n-am avut niciodată restanțe.

Și am fost șef de promoție.

Acum...........e foarte diferit !

Fără teme, fără note, fără examene, înveți dacă vrei, la ce vrei, cât vrei. 

Îți bați joc de profesorii și chiar îi iei la trei păzește. 

Nu dai teze, nu dai examene, nu te întreabă prea multe ca să nu te oftici.

Nu muncești nimic, nu faci nimic pentru clasă sau școală. 

Eventual trebuie să fii prezent, fizic măcar.

Nu dai admiteri, nu dai treaptă, BAC-ul e mai mult o glumă, iar la facultate intri 

și dacă le dai doar un telefon. 

Vă dați seama ce ajungeam dacă făceam școală zilele astea ?!

***Președintele planetei !

$$$

 

La blouse roumaine 

De ce am ales 24 iunie pentru celebrarea Zilei Universale a Iei? 

1. Ne-am dorit ca IA, cămașa tradițională, să fie purtată într-o zi cu semnificații profunde pentru cultura românească, care să aducă aproape de noi proiecția țesăturii și a motivelor cusute în valori, datini, ritualuri, obiceiuri, sărbători. 

2. Ne-am dorit să promovăm atât sărbătoarea creștină a Sfântului Ioan de Vară, cât și cea străveche, ancestrală a Sânzienelor și Drăgaicei, cu toate manifestările care le însoțesc - slujbe religioase, culesul plantelor de leac, aprinderea focurilor purificatoare, aruncarea coronițelor de sânziene, hora și bucuria oamenilor de a fi împreună. 

3. Ne-am dorit să celebrăm împreună cu Europa și emisfera nordică sărbătorile din preajma Solstițiului de vară, unindu-ne în diversitate și la nivel cultural. În multe țări europene zilele cuprinse între 21 și 24 iunie și 7 iulie sunt declarate sărbători naționale, de la Sfântul Ioan în sud și vest până la Ivan Kupala și Midsommar în nord și est. 

4. O veche legendă din Maramureș care spune că Sânzienele purtau cămăși albe peste care erau prinse flori, ne-a convins în 2013 să credem că poate așa a fost creată IA, cămașa femeiască de sărbătoare a poporului român. Și nu e rău să asculți ce îți spune intuiția. "Vedem clar doar cu inima. Tot ce e esențial e invizibil pentru ochi."

$$$

 Cine nu a adunat flori de sânziene, în copilărie??

   Cine,copil fiind,nu a purtat coroniţă de sânziene? 

   Cine nu a simţit mireasma şi frumuseţea sânzienelor? 

    Cine nu a fost cuprins de pacea, armonia, iubirea şi bunătatea Sânzienelor? 

  Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coroniţe sau legate în formă de cruce,sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite,fiind apoi păstrate,pentru că se spune că vindeca bolile sau alunga duhurile rele. 

 De altfel,acum,o dată cu venirea verii, e un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac,toate având o eficacitate sigură. 

 În noaptea de Sânziene(23/24 iunie) răsare şi floarea albă de ferigă,care aduce noroc celui care o va culege.

Există în mitologia folclorică românească,ideea că sânzienele sau drăgaicele,ar fi personaje mitice nocturne. 

Faţă de alte personaje mitice,precum ielele și rusaliile,Sânzienele sunt aducătoare de pace,armonie,iubire, voioșie şi multă bunătate,având efecte benefice asupra tuturor oamenilor,vieţuitoarelor și plantelor, în general, asupra tot ce are viaţă.

Noaptea Sânzienelor din 23/24 iunie este propice fertilităţii a tot ce are viaţă pe pământ. 

Referindu-se la oameni,marele scriitor Mircea Eliade ne ilustrează faptul că aceasta este noaptea "dragostei nebune" şi a "regăsirii ursiţilor":

.... "Te-am iubit aşa cum m-ai iubit și tu,ca un nebun,ca un strigoi,fără să înţeleg ce fac,fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi,de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim,de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim..."

Cine sunt Sânzienele? 

QUn specialist în folclor, Marcel Lutic ţine să ne precizeze că Sânzienele ascund trei elemente strâns legate între ele: "primul se referă la zânele, de obicei, bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute divinatorii şi apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu același nume. Ultimul element, vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, și Drăgaica".

Potrivit tradiţiei folclorice, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie,cântă și dansează, de obicei,în jurul unui foc,umplu de fecunditate femeile căsătorite,înmulţesc animalele și păsările,împart rod holdelor,umplu de leac şi miros florile,tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor.

Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor și "Amuţitul cucului". Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară (21-22 iunie) sau chiar de Sânziene, pe 24 iunie. 

Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă. 

De Sânziene, au loc bâlciuri şi iarmaroace,acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. 

Târgurile de fete, din fericire, mai sunt întâlnite și în zilele noastre, iar printre cele mai renumite târguri care au loc la Sânziene se numără cele de la Buzău, Focşani, Buda, din judeţul Vrancea, Ipătești, judeţul Olt, Piteşti, Câmpulung Muscel, Cărbuneşti, judeţul Olt, Broşteni, judeţul Mehedinţi, Giurgeni, judeţul lalomiţa, dar și în alte zone ale ţării.

                      ..., de Stefan Popa

De Sânziene va doresc mai multă culoare, bucurie,veselie,mai multă, pace, armonie, lumină, mai multă iubire.

De Sânziene, să fiţi plini de iubire, bunătate şi fericire!!

$$$

 Când Robin Williams a intrat într-o cameră, atmosfera s-a schimbat.    

 Când Christopher Reeve a crescut ca Superman, ne-a făcut să credem că orice este posibil. 

Dar cea mai mare poveste a lor nu a fost niciodată pe ecran.

A fost povestea unei prietenii - autentică, profundă şi salvatoare.

S-au întâlnit la Juilliard, doi tineri fără faimă sau avere, împărţind o cameră mică și un frigider gol.

 Christopher a fost disciplinat și meticulos. 

 Robin a fost un vârtej de energie şi haos. 

 Unul a adus ordine,celălalt a adus râsete. 

S-au ales unul pe altul ca fraţi.

Timpul a trecut....

Reeve a devenit Superman. 

Williams, o icoană a comediei și dramei. 

Viața i-a dus pe drumuri diferite, dar legătura lor a rămas indestructibilă.

Apoi, în 1995, totul s-a schimbat.

Christopher a căzut de pe cal și a rămas paralizat.

Durerea şi disperarea au fost coplesitoare. Până când, într-o zi în spital, a dat buzna un medic rus cu accent gros și halat chirurgical.

Robin, deghizat,trăgând una dintre farsele sale clasice.

El a insistat că Christopher are nevoie de operație imediată pentru a îndepărta un obiect din rect. Christopher a râs, apoi a plâns. 

Pentru prima dată în câteva zile, şi-a amintit cum e să trăiești.

 El a vrut să trăiască în continuare.

Mai târziu, Reeve a spus: „Robin mi-a salvat viața. Acel râs a fost primul meu pas înapoi. "

Robin îl vizita des, întotdeauna privat. L-a ajutat financiar, dar mai presus de orice, i-a oferit dragoste, umor si sprijin neclintit. „El a fost Supermanul meu", a spus Robin odată. "Tocmai am întors puțină bucurie."

Când Reeve a murit în 2004, Robin a fost distrus. El nu a încetat niciodată să vorbească despre prietenul său - cu dragoste, recunoștință și genul de reverență rezervat celor pe care nu îi putem înlocui niciodată.

Ambii bărbați au fost super-eroi. Cineva ar putea zbura pe ecran. Celălalt s-a ridicat în spiritul celui mai bun prieten al său.

Și împreună, ne-au învățat ceva simplu și profund: Prietenia adevărată nu face zgomot. Dar e singurul lucru care rămâne în picioare când restul se duce de râpă.

Sursa Goldeni Words

Foto Pinterest.

$¢$

 Lămâile de pe Coasta Amalfi sunt cât portocalele, cultivate pe terase suspendate deasupra Mediteranei - din ele se face limoncello-ul autentic în cantine vechi de secole.

Pe Coasta Amalfi, în sudul Italiei, acolo unde muntele coboară abrupt spre marea de un albastru imposibil, natura și omul au lucrat împreună pentru a crea un colț de lume care pare ireal. Aici, soarele nu răsare doar pe cer, ci și în pomi – sub forma unor lămâi uriașe, de mărimea portocalelor, care atârnă grele și parfumate pe crengile aranjate cu grijă pe terasele suspendate. Aceste lămâi nu sunt simple fructe – sunt embleme ale locului, simboluri ale unei tradiții care durează de secole și care transformă lumina, sarea mării și piatra dură într-un elixir unic: limoncello.

Lămâile de pe Coasta Amalfi – numite local sfusato amalfitano – au o formă alungită, o coajă groasă, dar incredibil de aromată, și un miez zemos, cu o aciditate blândă. Sunt diferite de orice altă lămâie obișnuită. Cultivate exclusiv pe versanții abrupți care se ridică deasupra Mării Tireniene, aceste fructe cresc în condiții aproape miraculoase – pe terase înguste susținute de ziduri de piatră, construite manual, secole la rând, de generații întregi de agricultori locali.

În spatele fiecărui pom se află un efort uriaș. Fiecare parcelă e accesibilă doar pe jos, iar munca în livezile de lămâi implică transportul fructelor în spate, urcând și coborând scări de piatră, în bătaia soarelui. Nu există tractoare sau mașini – totul se face ca pe vremuri, cu mâinile și cu sufletul. Și poate tocmai de aceea, fiecare lămâie pare să poarte în ea nu doar gustul pământului și al soarelui, ci și povestea unei familii, a unui sat, a unei culturi întregi.

Din aceste lămâi unice se prepară celebrul limoncello, un lichior galben ca razele dimineții, care se servește rece, ca un gest de bun venit sau ca o promisiune de răsfăț. Rețeta este simplă – coji de lămâie, alcool, zahăr și răbdare – dar secretul stă în calitatea ingredientului principal. Doar lămâile adevărate de pe Coasta Amalfi pot da acel parfum intens și acea savoare rotundă, care îți încălzește simțurile ca o seară de vară pe faleză.

Multe dintre cantinele care produc limoncello sunt vechi de sute de ani, aflate în beciuri umbrite, sub case construite direct în stâncă. Acolo, în butoaie de lemn și damigene de sticlă, lichiorul galben își așteaptă timpul, infuzându-se încet cu poveste, cu tradiție, cu spiritul locului. Nu este doar o băutură – este o moștenire lichidă, o punte între generații.

Și poate cel mai frumos lucru este că această cultură a lămâilor nu este industrială, ci profund umană. Familii întregi încă își culeg lămâile manual, încă își transmit secretele de la bunici la nepoți, încă privesc cu mândrie pomii pe care i-au sădit cu mâna lor.

Așa se explică de ce lămâile de pe Coasta Amalfi nu sunt doar fructe: sunt capsule ale unei lumi în care natura și omul coabitează cu respect, în care soarele se îmbuteliază în sticle, iar fiecare înghițitură de limoncello spune o poveste despre munte, mare, muncă și moștenire.

Sursa: Anxietate• ...

$¢$

 MiNA DE AUR de la Roșia Montană ascunde 7 km de galerii romane intacte, cu inscripții latine încă vizibile și unelte antice lăsate pe loc. Sistemul de drenaj cu roți și canale funcționează și azi doar cu ajutorul gravitației. Romanii au extras 650 de tone de aur folosind tehnologii surprinzător de avansate.

Ascunsă între dealurile Munților Apuseni, mina de aur de la Roșia Montană este mai mult decât o comoară geologică – este o poartă vie către trecut, un muzeu subteran al ingeniozității romane, păstrat timp de două milenii. În întunericul acelor galerii străvechi, timpul pare că s-a oprit în loc. Aproape 7 kilometri de tuneluri săpate de mâinile minerilor romani străbat muntele în linii drepte și cotituri precise, lăsând în urmă urmele clare ale unei civilizații care înțelegea nu doar meșteșugul, ci și echilibrul dintre om și piatră.

În pereții galeriilor, inscripții latine săpate cu grijă încă pot fi citite cu ochiul liber, după mai bine de 2.000 de ani. Nume de supraveghetori, marcaje de zone, simboluri religioase ori simple însemnări personale – toate dăinuie ca o mărturie vie a oamenilor care au lucrat aici. Nu sunt doar urme arheologice – sunt povești îngropate în piatră, semnături ale celor care au trăit și au muncit sub pământ, cu speranțe, temeri și vise, la fel ca noi.

Pe jos, printre pietre, zac instrumente de minerit lăsate exact acolo unde le-au abandonat muncitorii, ca și cum ar fi ieșit puțin la lumină și s-ar fi întors în orice clipă. Lămpi cu ulei, dălți, ciocane, tăblițe de lemn și unelte din bronz sau fier, toate rămase în poziție, tăcute și intacte, veghează trecerea vizitatorului modern printr-un spațiu care încă respiră trecut. Nu sunt reconstituiri – sunt obiectele originale, păstrate într-o stare aproape imposibil de imaginat.

Poate cea mai uimitoare rămâne însă rețeaua de evacuare a apei construită de romani – un sistem ingenios de roți, puțuri și canale care funcționează exclusiv pe bază de gravitație. Fără motoare, fără pompe, fără electricitate. Apa este ghidată prin pante calculate cu o precizie incredibilă, în așa fel încât să curgă singură, să dreneze minele și să păstreze galeriile uscate, secole după ce au fost săpate. Este o capodoperă de inginerie, care sfidează ideea că tehnologia modernă este superioară celei antice.

Romanii au reușit să extragă din acești munți aproximativ 650 de tone de aur – o cifră amețitoare, având în vedere lipsa uneltelor motorizate sau a explozibilului. Totul s-a făcut cu răbdare, calcule și o înțelegere profundă a rocii. Au creat camere subterane cu bolți de siguranță, au ales direcțiile de săpare în funcție de filonul de minereu, au protejat structura muntelui cu coloane și grinzi din lemn de carpen sau stejar, care în unele zone s-au păstrat până astăzi.

Ce impresionează cu adevărat este avansul tehnologic al romanilor, care pare, în multe privințe, aproape modern. Știau cum să ventileze minele, cum să folosească lumina naturală acolo unde era posibil, cum să construiască galerii paralele și de siguranță. Fiecare decizie avea logică inginerească, dar și înțelepciune practică – o combinație rară, chiar și pentru epoca noastră.

Roșia Montană nu este doar o mină de aur, ci un tezaur de cunoaștere, muncă și civilizație. Este un loc în care trecutul nu doar că a fost conservat, dar încă funcționează. Unde pietrele vorbesc și unde fiecare metru de galerie ascunde o poveste. Un spațiu care ne amintește că oamenii de acum două mii de ani nu erau cu nimic mai puțin pricepuți, visători sau curajoși decât suntem noi. Poate chiar mai mult.

--------------Perfect------------------------

$$$

 Norvegia sapă primul tunel pentru nave din lume, prin Munţii Stad. Tunelul, cu o lungime de 1,7 km, va permite navelor să evite cea mai periculoasă zonă maritimă din Scandinavia și condițiile meteo imprevizibile au transformat această porțiune din vestul Norvegiei într-un veritabil coşmar pentru marinari, fiind considerată cea mai periculoasă zonă de coastă din Scandinavia.

 De-a lungul istoriei, numeroase vase comerciale și pescăreşti au fost nevoite să aștepte zile întregi o fereastră de vreme bună pentru a o traversa.

Pentru a elimina acest punct vulnerabil din reţeaua de transport maritim, autoritățile norvegiene au propus o idee îndrăzneață: să sape un tunel uriaş prin munte, care să permită trecerea directă a vaselor pe sub pericolele mării. 

Tunelul, care va purta numele Stad Ship Tunnel, va avea 1,7 kilometri lungime, o înălțime de 49 de metri și o lăţime impresionantă de 36 de metri, suficient de mare pentru a permite tranzitul navelor comerciale, feriboturilor și vaselor de croazieră de până la 16.000 de tone.

Lucrările sunt uriașe.

Se vor excava peste 3 milioane de metri cubi de piatră din muntele solid, folosind tehnologii de forare de ultimă generație, dar cu grijă pentru peisajul natural, care rămâne o prioritate pentru norvegieni. 

Proiectul va include porți de acces la ambele capete și sisteme moderne de semnalizare şi dirijare a traficului naval, într-o logică similară celei folosite în tunelurile rutiere. Totul va funcționa într-un regim controlat, pentru a asigura siguranța, fluiditatea și eficienţa navigației.

Valoarea estimată a proiectului se ridică la 3,45 miliarde de coroane norvegiene.

(aproximativ 300 milioane de euro), fiind una dintre cele mai ambițioase investiții publice în infrastructura maritimă a țării.

Odată deschis, tunelul va scurta semnificativ traseele de coastă, va reduce considerabil riscurile și va permite ca vasele să circule în siguranță, indiferent de vreme.

Mai mult decât o simplă construcție, Stad Ship Tunnel devine un simbol al ingeniozităţii norvegiene, al adaptării omului la natură fără a o distruge, al respectului pentru tradiția maritimă și al dorinței de a inova acolo unde alții s-au oprit. Este prima „autostradă" subterană pentru nave, dar cu siguranță nu va fi ultima - un proiect care deschide o nouă pagină în istoria transportului naval mondial.

Acest tunel nu va schimba doar logistica locală, ci și modul în care privim viitorul infrastructurii maritime: nu doar ca un sistem de rute pe apă, ci ca un ansamblu integrat, capabil să traverseze munţii, să evite capcanele naturii și să lege porturile prin soluții îndrăzneţe, durabile și vizionare.

 Tunelul pentru nave Stad reprezintă un proiect de referinţă în ingineria civilă și maritimă, demonstrând angajamentul Norvegiei pentru siguranță, eficienţă şi sustenabilitate.

Tunelul pentru nave Stad nu este doar o minune inginerească se preconizează că va deveni o atracţie turistică de mare amploare.

Vizitatorii vor avea ocazia să vadă navele trecând prin tunel, care va avea intrări sculptate în rocă, menite să se integreze în peisajul natural.

Pasarelele panoramice şi puncte de observaţie vor permite turiştilor să aprecieze atât frumusețea arhitecturală, cât și genialitatea funcțională a proiectului, arată The Civil Engineer.

Sursa rezumatului internet.

$$$

 Potrivit tradiției, Sânzienele apar în noaptea de 23 spre 24 iunie. Sinonime cu Drăgaicele, Sânzienele își au originea într-un cult solar. 

Se spune că dacă ești atent, poți înțelege ce spun animalele. Ziua de Sânziene este considerată sfântă.

Conform tradiției, fetele trebuie să se îmbrace în rochii albe și să meargă pe câmp ca să adune flori din care să împletească cununi. Un alt obicei spune că noaptea, fetele nemăritate vor așeza florile de sânziene sub pernă pentru a-și visa alesul. Dimineața, se spune că fetele obișnuiau să strângă cu o cârpă roua de pe florile de Sânziene și apoi să se spele cu lichidul obținut pentru a fi protejate tot anul. Sursa:Minutul de poezie

$$$

 Legenda Sânzienelor provine din străbuna Bucovină. Conform legendei, odată, de mult, pe plaiurile bucovinene a trăit o fată extrem de frumoasă, dar foarte săracă. Fiind și orfană de ambii părinți, Sânziana suferea extrem de mult datorită marginalizării celorlalți, tânjind după dragostea și liniștea unei familii.

Singurele momente de alinare erau clipele petrecute în casa sa sărăcăcioasă când se ruga la Dumnezeu nu doar pentru a primi ea însăși o șansă la viață mai bună, ci și pentru ca sufletele semenilor săi să fie îmbunate, pentru a cunoaște sentimentele de liniște și milostivire.

Având sufletul atât de bun, Sânziana era prietenă bună cu păsările și animalele pădurii, cu ele petrecându-și foarte mult timp. Cu ele frumoasa fată împărțea adesea puțina hrana de care făcea rost, și uneori dormea împreună cu ele în mijlocul naturii.

Într-o zi Sânziana căzu bolnavă și în zadar încercară păsările și animalele să îi aducă hrană și apă – nimic nu funcționa. La un moment dat, în sărăcăcioasa colibă a fetei intră Sfânta Vineri, cu chipul său luminos, și cu blândețe în glas îi spuse fetei:

– Duioasă și frumoasă ai fost ca o floare – floare vei fi și de acum înainte. Alungată și disprețuită ai fost până acum – căutată și îndrăgită vei fi de acum încolo. Florile tale vor fi coronițe puse la icoane, iar parfumul tău va umple văile și aerul cu mireasma lor, iar sufletele oamenilor cu pace și bunătate.

De atunci florile de sânziene sunt căutate pentru puterile lor tămăduitoare, fiind considerate flori magice.

În cultura creștin-ortodoxă, ziua de Sânziene coincide cu sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

$$$

 Mimoza pudica își închide frunzele la cea mai mică atingere într-o fracțiune de secundă - plantă timidă care "leșină" când este deranjată, de aceea îi spun "sensitive plant".

 Mimoza pudica, cunoscută popular ca „planta rușinoasă” sau „sensitive plant”, este una dintre cele mai fascinante plante din lume datorită comportamentului ei unic. La cea mai mică atingere, vibrație sau chiar schimbare bruscă de lumină, frunzele ei se pliază rapid și se strâng de parcă ar „leșina”, iar tulpinile se lasă ușor în jos. Totul se petrece într-o fracțiune de secundă – un mecanism rar întâlnit în regnul vegetal.

Această reacție uimitoare se numește tigmonastie și reprezintă o mișcare rapidă a frunzelor ca răspuns la un stimul mecanic. În interiorul plantei, celulele din bazele frunzelor pierd apă brusc, ceea ce provoacă prăbușirea temporară a structurii – ca un mic „colaps” defensiv. Este felul mimozei de a se apăra de prădători: prin mișcarea bruscă, pare necomestibilă sau bolnavă.

Planta își recapătă forma inițială după câteva minute, odată ce presiunea osmotică din celule revine la normal. Acest comportament nu doar că o face atractivă pentru grădini și terarii, dar și pentru cercetători, fiind deseori studiată în biologia plantelor pentru înțelegerea reacțiilor non-fotosintetice.

Mimoza pudica este originară din America de Sud și Centrală, dar a fost răspândită pe scară largă datorită caracterului ei decorativ și interactiv. Poate fi cultivată ușor în ghiveci, are flori roz delicate, și preferă lumină indirectă și umiditate moderată.

În ciuda aspectului ei fragil, este o plantă rezistentă și adaptabilă. Deși pare că „se sperie” ușor, această sensibilitate o ajută să supraviețuiască în medii în care alte plante ar fi pradă ușoară.

În cultura populară, mimoza a devenit simbolul timidității, al delicateții și al sensibilității emoționale. Copiii o adoră pentru că „răspunde” la atingere, iar adulții o privesc ca pe o curiozitate vie care ne amintește că și plantele pot avea reacții rapide, aproape „nervoase”.

 Nu e de mirare că i s-a spus „planta sensibilă” – un mic miracol vegetal care, printr-o simplă atingere, îți arată cât de vie poate fi natura.

$$$

 Așa ca fapt divers:

• Stiati ca... Marilyn Monroe a avut 11 degete la picioare

• Stiati ca... Hitler si Napoleon aveau fiecare numai cate un testicul;

• Stiati ca... Persoanele dreptace, traiesc, in general, cu 7 ani mai mult decat persoanele stangace;

• Stiati ca... atunci cand stranuti, toate functiile corpului se opresc, chiar si inima;

• Stiati ca... Brazilia este singura tara care a jucat in fiecare Cupa Mondiala;

• Stiati ca... Daca iei orice numar, il dublezi, aduni 10, imparti prin 2, si apoi scazi numarul initial, raspunsul va fi 5;

• Stiati ca... Winston Churchill a fost nascut intr-o toaleta a femeilor in timpul unui dans;

• Stiati ca... Inima unei femei bate mai repede decat cea a unui barbat.

• Stiati ca... In America de Nord creste un copac (pe care bastinasii il numesc "pomul dracului"), a carui coaja contine foarte mult fosfor, incat noaptea, langa tulpina lui, se poate citi ca in orice sala de lectura.

• Stiati ca... Jocul de carti a fost inventat de chinezi in 1120.

• Stiati ca... Fructele culese in orele de dimineata sau de seara sunt mult mai gustoase decat cele culese la amiaza

• Stiati ca... In padurile tropicale, unde nu se schimba anotimpurile, copacii nu au inele anuale.

• Stiati ca... Pensatul sprancenelor devine nedureros daca in prealabil se anesteziaza arcada cu un cub de gheata.

• Stiati ca... Cateva picaturi de zeama de lamaie puse in nari desfunda nasul, fara sa dea dependenta. Tratamentul e cam neplacut, dar sigur.

• Stiati ca... China reprezinta consumatorul de carne de porc numarul I pe plan mondial;

• Stiati ca... Vacile nu au dinti superiori

• Stiati ca... La nastere, crevetele este mascul, apoi, pe masura ce creste, devine femela.

• Stiati ca... Pestii de apa sarata beau apa, iar cei de apa dulce nu.

• Stiati ca... Podul Universitatii din Boston (pe Commonwealth Avenue, Boston, Massachusetts) este singurul loc din lume unde un vapor trece pe sub un tren, care trece pe sub o masina, care trece pe sub un avion?