$$$

 Opriți această frunză 

✍️ Adrian Păunescu a.a.

Atunci când cade frunza pornită să răstoarne 

Întreaga roată a lumii și fiecare pom

O simt că mi se rupe din sânge și din carne

Și mi se face milă de lume și de om.

Și mi se face milă de mine și de tine

Și frunza care cade mă-nebunește iar

Și-apoi de-atâtea lacrimi îmi e puțin mai bine

Și mi se desfrunzește pe trup un calendar.

Și nu se mai întâmplă nimic din cele sfinte

Doar frunza care cade în dulce hodoronc

Și nu mai am putere și nu mai am cuvinte

Și fiecare fibră răsună ca un gong.

Opriți această frunză, destul cu-atâta toamnă,

Destul cu-atâta ceață și oameni neciteți

Opriți această frunză de foc ce mă condamnă 

SĂ ȘTIU MĂSURA TRISTĂ A SCURTEI MELE VIEȚI.