Nu ne atingeți generația de dinainte de 60 de ani.
Serios. Noi nu suntem doar o generație — suntem o formă aparte de supraviețuire.
Durabili precum o pâine uitată o săptămână și iuți ca papucul bunicii, aruncat cu precizia unui bumerang.
La cinci ani înțelegeam deja starea de spirit a mamei după sunetul oalei puse pe aragaz.
La șapte ani, părinții ne lăsau liniștiți bilețele:
„Mâncarea e în frigider. Încălzește-o, dar nu da foc la casă.”
La nouă ani știam deja să ne pregătim singuri micul dejun și prânzul.
Iar vara? O petreceam întreagă pe-afară. Fără telefoane. Fără GPS.
Traseul nostru era simplu și precis: Centru, bulevard, plajă, dig, valuri.
Genunchii noștri arătau ca o hartă a unui câmp de luptă.
Frunza de pătlagină, praful și saliva — aceasta era trusa noastră de prim-ajutor.
Iar dacă ne durea ceva, auzeam doar:
„Nu ești mort — ești bine.”
Mâncam pâine cu zahăr și beam apă de la robinet — cu un microbiom pe care l-ar fi invidiat orice iaurt probiotic.
Alergii? Poate-or fi fost. Dar noi nu știam.
În schimb, știam zeci de metode de a scoate pete de iarbă, cerneală, sânge și ulei — căci acasă trebuia să ne întoarcem curați.
Am crescut cu un televizor care avea o singură telecomandă — mâinile noastre.
Ascultam muzică de pe casete, apoi de pe CD-uri.
Iar acum, când avem mii de melodii în buzunar, tot tânjim după fâșâitul unei casete întoarse cu creionul.
Suntem ultima generație care își amintește viața de dinainte de internet.
Când „conectarea” însemna să te vezi față în față.
Când nu exista frica de baterie descărcată — pentru că nu aveam telefoane.
Aveam cărți de bucate, nu aplicații.
Și țineam minte zilele de naștere fără notificări.
Am ascultat heavy metal și am dansat breakdance.
Am învățat fără laptopuri. Am trăit fără rețele sociale. Am căutat răspunsuri nu în Google, ci în viață — și ne-am bazat pe instincte.
Instincte de supraviețuire.
Așa că nu ne judecați, pe noi, cei care ne apropiem de 60.
Am trecut prin multe. Am văzut mai mult decât v-ați putea imagina.
Și suntem aici.
Puternici, vii, autentici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu