&&&

 În sala de operație, tensiunea se putea tăia cu bisturiul. Monitorul piuia ritmic, iar echipa medicală, cu măștile bine strânse, aștepta semnalul de începere. Chirurgul principal, transpirat sub lumina reflectoarelor, își potrivește mănușile și strigă autoritar către asistent:

— „Repede, avem nevoie de anestezie! Pacientul începe să se miște!”

Asistentul, un tip calm care văzuse multe la viața lui, ridică o sprânceană și întreabă pe un ton birocratic:

— „Am înțeles, dom' doctor! Dar de care să fie? Mergem pe varianta de import sau folosim produsul nostru local?”

Chirurgul, grăbit, răspunde fără să stea pe gânduri:

— „Dă-i de import, să fie de calitate, să nu avem surprize!”

— „Păi... de import s-a terminat de ieri, dom’ doctor. Bugetul, știți cum e... s-a epuizat stocul.”

Chirurgul pufnește nervos și face un gest disperat cu mâna:

— „Bine, bine! Atunci folosește d-aia de-a noastră, românească, numai fă-l să adoarmă odată!”

Asistentul se apropie încet de capul pacientului, se apleacă ușor spre urechea lui și, cu o voce caldă și mângâietoare, începe să-i cânte legănat:

— „Nani, nani, puișor... nani, nani , somn ușor...”