&&&

 TITUS POPOVICI 

~Omul care știa prea multe~

S-a născut pe 16 mai 1930, la Oradea, într-o familie modestă de ardeleni.   A murit pe 29 noiembrie 1994, lângă Tulcea, la o partidă de vânătoare — sau cel puțin așa s-a spus oficial.

In jurul morții lui Titus Popovici a rămas o întrebare care nu s-a închis niciodată.

Era omul care scrisese în același timp narațiuni pro-comuniste de succes și romane anticomuniste de sertar — cu dezvăluiri picante despre viața intimă a nomenclaturii.   Știa tot. Vedea tot. Și, după 1989, a început să vorbească.

A scris peste 30 de scenarii de film — Pădurea spânzuraților, Dacii, Mihai Viteazul, Moara cu noroc.  Generații întregi de români au crescut cu poveștile lui pe ecran, fără să știe că în spatele lor era același om, aceeași mână, același creion.

Dar omul acesta trăise 24 de ani în Comitetul Central al PCR. Văzuse tot. Auzise tot. Și ținuse minte tot.

Talentul și prețul lui

Capodopera lui rămâne nuvela Moartea lui Ipu — povestea unui om simplu, slab de minte, ales de o comunitate să se sacrifice nevinovat în locul ei, pentru a scăpa de exterminarea nazistă.   O poveste despre lașitate colectivă și nevinovăție sacrificată. Scrisă de un om care înțelegea perfect mecanismele puterii — pentru că trăia în mijlocul lor.

Criticul de film Cristian Tudor Popescu a spus-o direct: niciun alt scenarist român nu i-a atins performanțele „în a rezolva situații dificile ideologic prin episoade încărcate artistic cu realitatea umană."  

Talent autentic, pus în slujba unui sistem murdar. Asta a fost și blestemul lui — că a fost prea bun ca să poată fi ignorat și prea implicat ca să poată fi iertat.

Ce știa și ce a spus

A povestit cum Dej îl arăta pe Ceaușescu colegilor de partid spunând: „Bă! Ăsta-i jidan, bă, nu vedeți ce mutră are?"   Liderul care l-a format pe Ceaușescu îl umilea în față cu insulte antisemite.

A dezvăluit cum Hrușciov venise în România beat și critic, iar Dej și Bodnăraș pregătiseră în secret o întreagă „piesă de teatru" pentru a-l manipula și a obține retragerea trupelor sovietice.   

Și poate cel mai exploziv: un schimb violent între Ceaușescu și Gorbaciov, obținut printr-un informator de la cancelarie, plătit cu sticle de pălincă. La final, Ceaușescu îi spune: „Ești un trădător și un agent al imperialismului." Gorbaciov îi răspunde rece: „Dacă asta e părerea ta, URSS își încetează livrările de petrol... Iar când se va întâmpla la voi ceea ce trebuie să se întâmple, să nu spui că eu am fost amestecat."  

Practic, Gorbaciov prevestise căderea lui Ceaușescu. Cu ani înainte.

Sfârșitul

Interviul acordat lui Mihai Tatulici pentru Tele 7abc, la începutul anului 1994, a arătat un personaj lucid și cinic, gata să facă dezvăluiri senzaționale despre nomenclatura comunistă — mare parte din aceasta încă activă după 1989. 

Câteva luni mai târziu era mort.

Prietenul său, scriitorul Alecu Ivan Ghilia, spune că totul a fost un stupid accident: Titus s-a ridicat în picioare în mașină să tragă într-un iepure, detunătura l-a speriat pe șofer, care a intrat într-un copac.  Versiunea oficială.

Cealaltă versiune n-a fost niciodată dovedită. Și niciodată complet înlăturată.

Cărțile lui cele mai explozive — Disciplina dezordinii și Cartierul Primăverii — au apărut postum.   Ca și cum ar fi știut că nu va apuca să le vadă tipărite.

96 de ani de la naștere. Unele întrebări nu mor odată cu oamenii.

Res pect!

CULTURA CURIOZITATI GANDURI