$$$

 LEV LEVANDA

Autor rus; născut la Minsk în 1835; decedat la Sankt Petersburg în 1888. Levanda a absolvit școala rabinică din Vilna în 1854; a fost numit instructor la școala guvernamentală din orașul său natal; și a deținut funcția de consilier pe probleme evreiești („evreu învățat”) al guvernatorului general al Vilnei. Și-a început cariera literară de tânăr. În anii '50 a colaborat la „Minskiya Gubernskiya Vyedomosti”; în 1860 a publicat în „Razsvyet”, editată de Osip Rabinovitch, „Depo Bakaleinyikh Tovarov”; în 1861 a început să publice în „Sion” „Drug Bernar”. A contribuit la numeroase periodice, printre care „Vilenskiya Gubernskiya Vyedomosti”, al cărei redactor a fost; „St. Peterburgskiya Vyedomosti”; și „Vilenski Vyestnik”. În aceasta din urmă a apărut povestirea sa „Samuel Gimpels”. În 1876 a publicat o colecție de schițe sub titlul „Ocherki Proshlavo”, urmată mai târziu de o serie de povestiri, precum „Chetyre Guvernera”, „Lyubitelski Spektakl”, „Iz Dobravo Staravo Vryemeni” etc., în „Russki Yevrei”, „Yevreiskoe Obozrenie” și „Voskhod”. De asemenea, în 1876, a participat activ la publicarea „Yevreiskaya Biblioteka” a lui Landau. Din această perioadă aparțin „Goryacheye Vryemya”, „Gnyev i Milost Magnata” și „Avraam Yosefovich”. În anii optzeci, Levanda și-a continuat activitățile literare cu mare zel, publicând numeroase scrisori și articole despre problema evreiască, pe lângă două romane, „Ispovyed Dyeltza” și „Bolshoi Remiz”, precum și alte povestiri în „Nedyelya” și în alte publicații.

Majoritatea scrierilor lui Levanda tratează viața și problemele evreiești. El a manifestat un profund interes pentru tot ceea ce îi privea pe coreligionarii săi și a adus multe servicii evreilor din Lituania. A demascat (1863) martorii falși într-un proces al mai multor evrei din guvernul din Kovno, acuzați de crimă ritualică. La început a fost un susținător fervent al asimilării și i-a mustrat pe evrei pentru apatia și ignoranța lor, exprimându-și opiniile într-o serie de romane și schițe beletristice. Mai târziu, opiniile sale s-au schimbat, iar Levanda a început să vadă că salvarea evreului rus nu stătea în asimilare. Levanda era un observator atent, un narator iscusit, dar sec, și poseda o cunoaștere intimă a vieții evreiești. Cele mai bune romane ale sale sunt cele fără scop, precum „Ocherki Proshlavo” (1875), „Tipy i Siluety” („Voskhod”, 1881), „Avraam Yosefovich” („Voskhod”, 1885, 1887) etc. În romanul său „Goryacheye Vryemya” (Yevreiskaya Biblioteka, 1871-73), care tratează insurecția poloneză, autorul combate ideea asimilării, care i-a răpit o vreme pe evreii din Polonia. După revoltele din 1881, Levanda a devenit un susținător al mișcării palestiniene. Operele sale sunt enumerate în „Sistematicheski Ukazatel” etc., Sankt Petersburg, 1892.

Sursa:

Entziklopedicheski Slovar, xvii. 428;