$$$

 Ursul Polar Alb este o ființă de o frumusețe și noblețe aparte, pe bună dreptate socotit drept simbolul viu al întinderilor arctice.

Este cel mai mare prădător terestru de pe planetă!

Înțelepciunea naturii: de ce un uriaș precum ursul polar aduce pe lume pui atât de mici?

Odată cu apropierea perioadei de gestație, ursulică își caută un adăpost potrivit pentru bârlogul în care își va naște puii. Temperatura din interiorul bârlogului se menține aproape de 0°C, în timp ce afară domnesc geruri de minus 20–30 de grade. Puii vin pe lume la sfârșit de noiembrie – decembrie, în toiul hibernării mamei. La naștere cântăresc doar 450–750 de grame și au o lungime de 20–30 cm. Se nasc complet orbi și surzi, iar timp de trei luni se hrănesc exclusiv cu laptele matern. Greutatea lor infimă este o subtilă și înțeleaptă strategie a naturii: ursulica nu părăsește bârlogul și doarme aproape neîntrerupt, supraviețuind împreună cu puii doar datorită rezervelor de grăsime acumulate. Cum nici mama, nici puii nu au nevoie să se miște pentru a căuta hrană sau a fugi de prădători, o greutate mică la naștere reprezintă soluția optimă pentru supraviețuire. Chiar și în această stare de semi-hibernare, ursulica dă dovadă de o grijă maternă profundă: își veghează necontenit puii și îi copleșește cu afecțiune. Ursoaica polară este, fără îndoială, una dintre cele mai tandre mame din lumea sălbatică.

Puii de urs polar nu rămân niciodată orfani!

Ursul polar nu este doar impunător prin statură, ci și un animal redutabil, uneori chiar feroce. Însă nimeni nu este mai aprig decât ursoaica ce își apără puii. Și nu e deloc surprinzător: în primul lor an de viață, din cauza frigului năprasnic și a lipsei de hrană, până la 40% dintre pui pier. Cei care supraviețuiesc o datorează exclusiv vigilenței materne, care îi apără inclusiv de masculii adulți. Chiar și un pui de un an și jumătate sau doi, dacă rămâne singur, are șanse reduse de a trăi. Totuși, natura își găsește uneori propriile soluții: există numeroase cazuri în care o altă ursoaică „adoptă” un pui rămas singur.

Un alt fapt uimitor: în timpul gestației, ursulica trebuie să se hrănească necontenit și să își dubleze greutatea; altfel, organismul ei poate resorbi fătul pentru a supraviețui.

Aceste animale sunt înotători desăvârșiți, atingând viteze de până la 10 km/h. Blana deasă și stratul de grăsime de 3–4 cm le protejează trupurile de gerurile cumplite și de apa înghețată. Grăsimea le conferă o flotabilitate mai bună, ajutându-le să plutească cu ușurință.

Sub blana lor imaculată se ascunde… o piele neagră!

Din nefericire, ursul polar se află astăzi în pragul dispariției.