$$$

 MEMORIE  CULTURALĂ - ARON  PUMNUL

In data de 27 noiembrie 1818 s-a născut Aron Pumnul, cărturar, lingvist, istoric literar și filolog român, fruntaș al Revoluției Române din 1848 în Transilvania. 

Aron Pumnul este descris ca un "apostol al românismului", o figură care a dat consistență și conștiință națională maselor.

Aron Pumnul (27 noiembrie 1818, Cuciulata, Hoghiz, Brașov – 24 ianuarie 1866, Cernăuți) a fost un cărturar, lingvist, filolog și istoric literar român, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției Române de la 1848 din Transilvania.

S-a născut într-o familie de țărani iobagi 

din Transilvania. După 4 ani petrecuți la Odorhei, unde a urmat cursurile unei școli începătoare, Aron Pumnul își continuă studiile la Gimnaziul din Blaj (1836-1841) unde a făcut 5 clase și apoi la Cluj (1841-1842), unde absolvă cursurile Facultății de filozofie. 

În anul 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj și în același an este trimis

ca bursier la Institutul Sfânta Barbara din Viena, pentru a face studii teologice (1843-1846). 

În anul 1844 înființează la Viena Societatea Teologilor Români, asociație național-culturală a tineretului român aflat la studii în Viena. Pe lângă studiile teologice se ocupă și cu studiul filozofiei, istoriei și filologiei. 

La întoarcerea de la Viena în 1846 își reia activitatea de profesor de filozofie la gimnaziul din Blaj și devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: “Organul luminărei”(1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine și “Învățătorul poporului” (1848).

Ca participant la Revoluția de la 1848 - 1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea națională din mai de pe Câmpia Libertății. Ca urmare a activității sale revoluționare este condamnat la moarte în contumacie, de aceea fuge în Țara Românească, în acel timp ocupată de ruși, apoi, prin Moldova, ajunge la Cernăuți.

În data de 12 februarie 1849 a fost numit profesor suplinitor de l. română la Institutul teologic, ținând gratuit cursuri și la Obergymnazium în Cernăuți până în 1852, când a fost numit ca profesor definitiv.

La sfârșitul lunii noiembrie 1848, este numit prin concurs primul profesor de limba și literatura română la liceul german din Cernăuți, unde, începând cu anul 1861,

timp de 3 ani, îl va avea elev pe Mihai Eminescu - tânărul poet care, la moartea lui, avea să scrie elegia “La mormântul lui Aron Pumnul”. În poezia sa, Eminescu îl caracterizează "geniu mare al deșteptării Bucovinei". 

La scurt timp își reia activitatea publicistică în ziarul “Bucovina”, devenind redactorul părții românești. În presa timpului, a susținut o activitate publicistică în “Organul luminărei”, Blaj, “Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov”, “Învățătorul poporului”. 

Aron Pumnul a fost adept al etimologismului, în Cernăuți publică în 1850: “Convorbiri între un tată și fiul lui asupra limbei și literelor românești”.

Aron Pumnul se desparte de etimologismul Școlii ardelene și creează un sistem fonetic , la fel de exclusivist și nepotrivit cu spiritul limbii române. Adoptarea acestui sistem, împotriva căruia se pronunța și Gheorghe Hurmuzachi, era însă provizorie până la unificarea ortografiei la nivel național.

A alcătuit prima antologie de literatură română (Lepturariu rumînesc cules de'n scriptori rumîni, 5 vol., 1862 - 1865), publicată la Viena, fiind unul din întemeietorii istoriei literare românești. Lepturariul...este prima și cea mai cuprinzătoare antologie a scrisului românesc, care este tipărită în provinciile românești, aflate atunci sub stăpâniri străine.

A elaborat și o gramatică a limbii române, în limba germană, tipărită la Viena: Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen, Viena, 1864.