$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - DUMITRU STĂNILOAIE  

Parintele, Dumitru Staniloae, a vazut lumina acestei lumi in ziua de 29 noiembrie 1903, in satul Vladeni, judetul Brasov, fiind ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie si Raveca.

Dupa terminarea claselor primare in satul natal, in 10 februarie 1917, pleaca la Brasov spre a urma cursurile Liceului confesional umanist "Andrei Saguna".

Primeste in 1922 o bursa in cadrul Universitatii din Cernauti.

In 1927 merge cu o bursa pentru studii de specializare la Atena.

Intre 1929-1930 se afla la Berlin, Paris, Belgrad si Constantinopol pentru studii si documentare asupra operei originale a Sfantului Grigorie Palama.

La 4 octombrie 1930 se casatoreste cu Maria, iar la 10 mai 1931 i se nasc primii doi copii gemeni, Dumitru (care moare in septembrie 1931) si Maria-Mioara (moarta in mai 1945).

Pe 8 octombrie 1931 este hirotonisit diacon, iar pe 25 septembrie 1932 este hirotonit preot.

La 8 octombrie 1933 se naste Lidia, botezata de istoricul transilvanean Ioan Lupas. E stabilita in prezent la Freiburg in Germania, impreuna cu singurul ei fiu Dumitru-Horia.

Este numit la 1 ianuarie 1934 director al ziarului "Telegraful Roman", functie indeplinita pana in 1945. Apar primele opere.

In iunie 1936 este numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, functie indeplinita pana in 1946. (Din ambele raspunderi este destituit din ordinul lui Petru Groza).

In 1947 este transferat prin "chemare" la Facultatea de Teologie a Universitatii din Bucuresti, catedra de Ascetica si Mistica. Cu preoteasa Maria si fiica Lidia locuieste mai intai in casa parohiala a bisericii Sfantul Gheorghe-Vechi. Apare la Sibiu Filocalia, vol. I.

Catedra de Mistica fiind in 1949 desfiintata, ramane profesor de Dogmatica pentru doctoranzi.

Participa in 1950 la intalnirile organizate de grupul "Rugul Aprins", la manastirea Antim, conferentiind in cadrul acestora.

In 1958 incepe un nou si mare val de arestari in Romania. Sunt arestati membri ai grupului "Rugul aprins". Urmarit, perchezitionat, anchetat si hartuit de Securitate este ridicat in 5 septembrie 1958, ora 4.00 dimineata si dus la inchisorile din strada Uranus si strada Plevnei, iar in 1959 este trimis la penitenciarul din Aiud, unde ramane in detentie pana in ianuarie 1963. Dupa eliberare i se accepta revenirea in activitatea didactica.

Incepand cu 1965 i se cere sa scrie articole si studii de catre cei care-l cenzurasera inainte (Departamentul Cultelor se pregatea sa prezinte Occidentului imaginea unei reale libertati religioase in Romania).

In perioada 1968-1985 conferentiaza in Germania, Anglia, Franta, Grecia, Vatican, SUA etc, primind numeroase premii, distinctii si titluri academice din partea multor institutii universitare de peste hotare si ii apar un numar mare de carti in tara si in strainatate.

Devine in 1991 membru titular al Academiei Romane, iar in 1992 i se decerneaza titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universitatii din Bucuresti.

In martie 1993 trece la cele vesnice prezbitera Maria, iar dupa sapte luni (5 octombrie 1993) s-a dus la Domnul si fericitul Parinte, odihnindu-se in pace in cimitirul manastirii Cernica.

“În fiecare om este o lumină. Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alţii. Fiecare se umple de lumina celuilalt. Această lumină e un sens profund, o bucurie, o odihnă în dăruirea recipro­că, sentimentul de a avea totul: având iubirea celorlalţi avem totul. Pe Dumnezeu Îl avem în ceilalţi şi Îl avem în El Însuşi...”

Părintele Dumitru Stăniloaie