$$$

 MARIA CIUCURESCU

Numele Mariei Ciucurescu (n. 6 august 1866 - d. 11 februarie 1939), o actriță de geniu a scenei românești, este, din păcate, aproape uitat astăzi. Cu toate că a fost una dintre preferatele lui I.L. Caragiale, iar cariera sa a fost una impresionantă, informațiile despre ea sunt rare și greu de găsit. Acest articol încearcă să aducă la lumină povestea ei, reconstituind un portret din cronicile și evocările epocii.

O actriță apreciată de marii dramaturgi

Maria Ciucurescu a fost admirată de unii dintre cei mai mari dramaturgi români. Iată cum o descria I.L. Caragiale, după ce a văzut-o jucând de câteva ori:

„Maria Ciucurescu să capete roluri peste roluri și să rămâie una din admirațiile lui Caragiale, din casa căruia nu avea voie să lipsească în anii din urmă, ori de câte ori venea de la Berlin. Mult îi plăcea lui Caragiale să stea de vorbă cu eroina comediilor sale!”

(fragment din revista “Luceafărul”, 16 noiembrie 1913)

Peste decenii, Victor Eftimiu i-a sintetizat magistral cariera, considerând-o o prezență unică pe scenă:

„Maria Ciucurescu a fost, incontestabil, cea mai mare actriță de comedie pe care am avut-o, cea mai firească, cea mai frumoasă, cea mai caldă, cea mai catifelată. Un umor care n’avea nimic vulgar, o mândrețe de priviri șirete, înecând în farmec de voluptate cuvântul spus atât de limpede… iată ce a însemnat trecerea Mariei Ciucurescu pe scenele țării.”

(fragment din volumul memorialistic “Fum de fantome”, 1940)

De la sărăcie la scena Naționalului

Născută în Ardeal, pe Valea Gilortului, Maria Ciucurescu s-a confruntat cu sărăcia încă din copilărie. Când avea 7 ani, familia sa s-a mutat în Dobrogea. S-a măritat de foarte tânără și la doar 15 ani a debutat pe scena Teatrului din Brăila, în piesa „Baba-Hârca”, alături de trupa Burienescu.

În 1884, la doar 18 ani, a ajuns la București, unde a jucat la grădina Racșa și a atras rapid atenția publicului cu talentul și frumusețea sa. Astfel, a fost angajată ca elevă la Direcțiunea Teatrului Național și înscrisă la Conservator, moment ce a marcat începutul unei cariere strălucitoare.

O carieră de 50 de ani și roluri memorabile

Timp de 50 de ani, Maria Ciucurescu a interpretat sute de roluri, devenind un „stâlp al teatrului clasic”. Printre personajele care au consacrat-o se numără:

Martina din „Doctorul fără voie”

Toaneta din „Bolnavul închipuit”

Dorina din „Tartuffe”

Frosina din „Avarul”

Unul dintre cele mai importante roluri, care a devenit o referință pentru actorii de mai târziu, a fost cel al Vetei din piesa „O noapte furtunoasă”. Numeroase cronici interbelice o menționau ca fiind interpretarea de neegalat a personajului lui Caragiale.

Presa vremii îi recunoștea talentul excepțional. De exemplu, un articol din „Universul literar” din 1911 o descria ca pe unul dintre „cele mai de preț elemente de comedie”, lăudându-i talentul „scânteietor” și „adânca simpatie” de care se bucura.

Succesul ei a continuat cu roluri precum Otilia din „Spini”, pentru care a primit ropote de aplauze, sau Zoe din „O scrisoare pierdută”. În 1926, la aniversarea a 40 de ani de carieră, o cronică din „Ilustrația săptămânală” o numea „marea noastră comediană” a cărei interpretare a făcut ca piesa lui Caragiale să trăiască „încă o izbândă”.

O evocare finală

Biografia Mariei Ciucurescu este un puzzle fascinant, alcătuit din frânturi de cronici și evocări care ne ajută să recompunem imaginea unei actrițe excepționale. Poate că e timpul să redescoperim și să apreciem mai mult poveștile marilor actori ai scenei românești, care astăzi sunt aproape uitați. Așa cum a scris Victor Eftimiu, Maria Ciucurescu a iubit, a fost iubită și a lăsat în urmă un zâmbet „sglobiu” și o „senină desfătare” de care nimeni nu ar trebui să uite.