$$_

 🇷🇴 Acum exact 147 de ani - 23 noiembrie 1878 - a fost cea mai fericită zi din istoria Constanței și a locuitorilor săi: "Ziua de azi va rămâne înscrisă pentru viitor în cartea istoriei, ca o zi de fericire pentru această nouă #Românie". La acea dată, autoritățile civile şi trupele militare române intrau în #Constanța pentru a prelua orașul, odată pentru totdeauna, de la armata rusă.

Peste 5000 de constănțeni (un număr mare pentru acele timpuri) întâmpinau pe atunci cu bucurie trupele române ce intrau în orașul nostru, festivitățile culminând cu o slujbă de Te-Deum la Biserica Elenă din localitate. De altfel, comunitatea elenă a jucat unul dintre cele mai importante roluri în acea zi, alături de prefectul de pe atunci Remus Opreanu. Puțini mai știu astăzi, de exemplu, că primul locuitor care a primit cetăţenia română după instalarea administraţiei româneşti în Dobrogea a fost primarul Constanţei, Nicola Papadopol. De asemenea, primul primar al Constanţei româneşti a fost tot grec - Anton Alexandridis, între anii 1878 şi 1880. Dar să revenim....

Ziarul ,,Românul" descria în detaliu în paginile sale festivitățile acelei zile extraordinare: "llustrația de noaptea trecută a fost strălucită. Nenumăratele stindarde şi lampioane împodobeau străzile, astfel că oricine ar fi putut crede că se află în Bucureşti în zilele de serbări naționale. Entuziasmul a fost cu atât mai mare cu cât pregătirile s-au făcut spontan. O manifestare impunătoare a fost facută de comunitatea elenă. Pe la ora cinci seara, o mulțime de elevi au venit cu muzica militară rusă la casa prefectului și timp de o oră au cântat diferite marşuri de bucurie.

Cortegiul a pornit apoi spre piața centrală a oraşului, unde se ridicase un frumos arc de triumf cu portretul Domnitorului, dedicat de elenii din Constanța fraților lor români. Manifestarea a durat până târziu în noapte. Comunitatea armeană şi celelalte comunități au contribuit a mări veselia generală. Casele consulilor erau de asemenea frumos iluminate, iar străzile erau pline de oameni în haine de sărbătoare. Nu se poate descrie această incomparabilă serbare, datorată în mare parte comunității elene, dar la care a luat parte tot poporu".

Prefectul Remus Opreanu, care a avut un rol hotărâtor pentru dezvoltarea orașului nostru, dar din păcate rămâne aproape necunoscut publicului larg, comunica a doua zi Ministrului de Interne desfășurarea procesiunii: "Cu ocazia luării în posesie a districtului Constanța, a avut loc în biserica grecească un Te-Deum la care au participat toate autoritățile locale ruse, domnii reprezentanți ai puterilor străine, notabilii oraşului și un însemnat număr de cetăteni de toate clasele."

O scurtă paranteză: presa vremii numea Biserica Metamorfosis (Biserica Greacă, așa cum o știu constănțenii) drept „staţia istorică a unirii Dobrogei cu România“: „Aici, glorioasele Armate Române au făcut primul lor Tedeum în 1878, unde s'au rugat lui Dumnezeu pentru glorioasa isbândă a Armelor Române“. Un an mai târziu, tot aici s-a oficiat un Te Deum pentru celebrarea alipirii Dobrogei la teritoriul României, la care a participat însuși regele Carol I împreună cu moştenitorul tronului Rusiei Imperiale.

Dar să continuăm scrisoarea prefectului Remus Opreanu: "În acelaşi timp, în bisericile diferitelor nationalități s-au înălțat rugăciuni către cel Atotputernic pentru prosperitatea României şi pentru îndelungata, paşnica şi glorioasa domnie a Alteței Sale Regele Carol şi a ilustrei Regine Elisabeta. Entuziasmul era foarte mare şi bucuria se vedea pe fețele tuturor. Tot oraşul era în picioare, stindarde tricolore, ghirlande de flori şi diferite ornamente împodobeau casele. 

După terminarea serviciului divin am fost însoțit de popor, în strigăte de urări entuziaste, până la localul conacului unde trebuia să procedăm la primirea autorităților. Aici, comisii din partea diferitelor naționalități m-au însărcinat să depun la picioarele tronului augustului nostru Domnitor, încredințarea despre devotamentul şi loialitatea noilor săi supuşi. Ziua de azi va rămâne înscrisă pentru viitor în cartea istoriei, ca o zi de fericire pentru această nouă Românie".

Atât armata cât și noua administrație română a Dobrogei găseau un tablou destul de dezolant pe plaiurile constănțene: o bună parte din populația turcă părăsise deja Dobrogea, cerchezii prăduiseră multe dintre localitățile de pe aici, drumurile erau aproape inexistente, localitățile erau subdezvoltate sau ruinate. În următorii ani, poporul român a început să exploreze nouă provincie, pe care doar domnitorul Mircea cel Bătrân o mai avusese în stăpânire. Repopularea regiunii dintre Dunăre şi Marea Neagră cu români din Transilvania, Moldova, Oltenia sau Muntenia s-a făcut datorită visului de a trăi într-o Californie a României, aşa cum era numită Dobrogea.

De altfel, una dintre primele măsuri luate a fost să fie abolită dijma otomană și s-a introdus un sistem de taxe mult mai ușor. Într-un document de la 1900, se spune că "mulţi dintre bătrânii de azi spun că ei n-ar fi îndrăznit să se statornicească în Dobrogea dacă n-ar fi fost îmbărbătaţi de Kogălniceanu. Marele om de stat ştia că e nevoie acolo de un element românesc tenace şi mai cuprins, care să pună mâna pe locuri şi să constituie astfel un puternic strat naţional. Numai aşa s-a putut cumpăni influenţa naţionalităţilor aflătoare acolo de pe vremuri“.