$$$

 MAGNA GERMANIA  - PERIOADA PRUSACĂ (II)

Dupa o lunga perioada de faramitare a Sfântului Imperiu Roman si dupa stingerea dinastiei Hohenstaufen , titlul de impartit romano-german va desemna un suveran lipsit de orice putere. Principii, înalții prelați, orașele Imperiului, marea mulțime de nobili (chiar de rang inferior) vor urmări doar satisfacerea propriilor ambiții și interese, fapt care va duce la anihilarea autorității pe care o deține în Europa apuseană Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană.

Aparitia dinastiei de Habsbu rg leagă istoria Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și mai târziu de cel austriac. Viena, reședința Habsburgilor, devine cu intermitențe capitala Sfântului Imperiu Roman aproximativ din 1400 până în 1806. Din 1804 Viena este capitala noului Imperiu Austriac (până în 1804 Austria a fost arhiducat, Habsburgii deținând multe teritorii și în afara 1804-1804), pentru teritorii și în afara Sfântului Imperiu. împăratului cu coroană dublă (Germană și Austriacă).

Tendintele de coagulare a unui pol germanic de sine statator si inceputul procesului de formare a primului Reich German incepe in Prusia cu inaugurarea regatului prusac sub domnia primului rege Frederic I al Prusiei (1657 – 1713). Frederic, burggraf (conte) de Nürnberg, duce de Prusia devine între anii 1701–1713 rege în Prusia, intronat sub numele de Friedrich I. Prusia (Preussen), devine ulterior, sub conducerea nepotului sau Frederic al II-lea „cel Mare” al Prusiei, o din marile puteri militare din Europa.

Frederic al II-lea a fost fiul lui Frederic Wilhelm I-ul numit “regele soldat,” regele care si-a dedicat domnia consolidarii financiare si militare a regatului pe care il va mosteni Frederic al II-lea. Frederic al II-lea, cel Mare (1712 – 1786), rege al Prusiei (1740-1786), din dinastia de Hohenzollern a fost (in titlu) al 14-lea prinț elector al Sfântului Imperiu Roman sub numele de Frederick IV (Friedrich IV.) de Brandenburg. A devenit insa cunoscut in istorie sub numele de Frederic al II-lea, cel Mare (Friedrich II der Große) poreclit cu dragoste de majoritatea supusilor lui “Bătrânul Fritz” (“Der Alte Fritz”).

Considerat de tatal sau un tampit, Frederic al II-lea, se indeletnicea cu muzica, matematica, istoria si filozofia. Pentru „regele solda”, viitorul Frederic cel Mare era „ un băiat efeminat, care nu posedă nici o singură înclină ț ie bărbătească , nu călăre ș te ș i nu vânează, ba mai mult, se poartă murdar, nu se tunde niciodată ș i î ș i buclează părul ca un idiot “. Nimic mai departe decat asta!

Frederic avea numai 28 de ani când tatăl său Frederic Wilhelm I a murit, iar el a urcat pe tronul Prusiei, la 31 mai 1740. În acel moment Prusia era alcătuită din teritorii fără continuitate teritorială – ducatul de Cleves, comitatul Mark și Ravensberg în partea de vest a Sfântului Imperiu Roman; Brandenburg, Pomerania în partea de este a Imperiului, și fostul ducat al Prusiei, adica regatul propriu-zis. Dupa Razboiul de Secesiune si Razboiul de 7 ani , razboaie care aproape au depopulat intreaga regiune (mai mult de un milion de victime). Pentru a repopula regiuni intregi, regele religiei prezinta toleranță față de emigran care erau de sau naționalitate diferită, toți cetățenii putându-se adresa direct cuori regelui. Prusia a fost primul regat european unde sa introdus libertatea (cu anumite limite) a presei, ceea ce, într-un sistem feudal, era până atunci de neconceput. Încercarea lui Friedrich de a desființa iobăgia a eșuat în fața rezistenței masive a nobilimii latifundiare.

Pe timpul lui Frederic al II-lea reincepe povestea primaria de dragoste-ura a germanilor cu rusii. În 1764 aliat cu Rusia, Prusia anexează Prusia de apus. In 1772 aliat cu Rusia si Austria, germanii si rusii dezmembreaza pentru prima data Polonia. 

Friedrich cel Mare moare la data de 17 august 1786, fiind înmormântat în Potsdam.

Nimic semnificativ nu sa intamplat in timpul celor doi urmasi ai lui Frederic cel Mare, Frederic Wilhelm al II-lea si al III-lea , dimpotriva, pe timpul razboaielor Napoloniene, Prusia este infranta si pierde teritorii. Norocul lor Prusia-4a fost alianta din care au facut parte si care a reusit sa-l invinga pe Napoleon. Frederic Wilhelm al III-lea reinnoieste alianta cu Rusia si Austria (septemberie 1815) numind-o “alianța sfântă.” Aceasta “ sfântă alianța ” înăbușeste mișcările de independență ale Italiei și Spaniei și înlesnește înăbușirea revoltei poloneze din 1831 de către Rusia.

Doua generatii dupa Frederic Wilhelm al III-lea incepe adevarata ascensiune a Germaniei; interesant de mentionat ca se petrece pe timpul celui mai “pasnic” rege prusac din toate timpurile – Wilhelm I-ul , cel care termina perioada de consolidare (“perioada frederichiana”) si incepe “ perioada wilhelmina ”, perioada de prima unificare a Germaniei.

Wilhelm I (Wilhelm Friedrich Ludwig von Hohenzollern, 1797 — 1888) a fost ultimul rege al Prusiei și primul împărat german (începând cu 18 ianuarie 1871). În perioada sa caută până în ultimul moment să împiedice războiul franco-prusac care să termine cu dezastrul de la Sedan suferit de armata franceză, din cauza aceasta este numită de istoriografia germana și „Wilhelm cel Mare”. Politica interna si apoi internationala pe timpul domniei sale este influentata definitoriu de cancelarul sau Otto von Bismarck .