În satul Ohaba Ponor, din județul Hunedoara, se află o moară cum nu mai există nicăieri în Europa: o moară acționată de un pârâu subteran. Ascunsă între dealuri verzi și livezi tăcute, locul pare desprins dintr-o poveste veche, unde tehnica populară și natura și-au dat mâna într-un echilibru desăvârșit.
Construită în urmă cu mai bine de 150 de ani, moara a fost transmisă din generație în generație, rămânând funcțională și astăzi. Aici, apele pârâului Ponor, care dispar în adâncul unei peșteri de calcar, revin la suprafață sub moară, puse în mișcare de o roată de lemn ingenios amplasată în cavernele subterane. De acolo, forța apei este transmisă printr-un ax vertical din stejar, care face pietrele să macine grâul, porumbul sau secara.
În încăperea mică, cu pereți groși de piatră și miros de făină, totul respiră autenticitate și liniște. Fiecare zgomot — scârțâitul lemnului, clinchetul apei, vibrația pietrei — pare o parte dintr-o simfonie ancestrală a pământului.
Moara din Ohaba Ponor nu este doar un obiect de patrimoniu tehnic, ci un monument viu al priceperii țărănești. Ea funcționează fără curent electric, fără combustibil, doar cu energia naturală a apei — o lecție de sustenabilitate tradițională pe care timpul nu a reușit s-o stingă.
Oamenii din sat spun că moara are suflet. Și poate că nu greșesc. Pentru că în adâncul ei, acolo unde lumina pătrunde în firicele subțiri, se simte cum apa bate ritmic în piatră, asemenea unei inimi. Inima muntelui, a pământului și a unei lumi care știa să trăiască în armonie cu ele.
Astăzi, moara din Ohaba Ponor este un simbol al simplității și al ingeniozității românești, o dovadă că trecutul nu trebuie uitat, ci ascultat — acolo unde curge, nevăzut, sub pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu