$$$

 Iarna din 1954– Viscolul care a învins România

În iarna anului 1954, România s-a trezit sub stăpânirea unui viscol uriaș, cum nu se mai văzuse de zeci de ani. Gerul a venit brusc, însoțit de vânturi ce băteau cu peste 100 de kilometri pe oră, acoperind țara cu zăpadă până la acoperișurile caselor. A fost o iarnă care a pus la încercare oameni, sate și orașe – o luptă între om și natură, dusă în tăcere și frig.

În februarie, viscolul a lovit dinspre Bărăgan și Dobrogea, îngropând drumuri, căi ferate și sate întregi. În unele locuri, nămeții au ajuns la peste 5 metri înălțime, iar trenurile au rămas blocate zile întregi între câmpuri. În București, trotuarele s-au transformat în coridoare săpate prin pereți de zăpadă, iar copiii mergeau la școală pe tuneluri albe, săpate de militari și voluntari.

Țăranii din satele izolate au trăit săptămâni întregi fără legătură cu restul lumii. Hrana era dusă cu sănii trase de cai, iar ziarele vremii scriau despre „eroii plugului și ai lopeții” – oamenii care luptau cu omătul zi și noapte. În portul Constanța, marea a înghețat până aproape de larg, iar navele au rămas captive în gheață.

Gerul a fost nemilos. Temperaturile au coborât sub –30°C, iar vântul ridica zăpada în vârtejuri care nu lăsau să se vadă la doi pași. S-au prăbușit stâlpi de telegraf, s-au rupt firele electrice, iar multe orașe au rămas fără lumină și căldură.

Și totuși, în mijlocul acestei încercări, oamenii nu s-au oprit. Soldații, muncitorii și voluntarii au ieșit cu lopeți, pluguri și camioane, eliberând drumurile, unind satele, ducând pâine și lemne celor blocați.

Primăvara a venit târziu, dar a adus cu ea o liniște apăsată. Când zăpezile s-au topit, satele au ieșit din nou la lumină, iar oamenii au început să povestească. Mulți au spus că „a fost iarna care a îngenuncheat țara”. Alții, că a fost proba demnității și a solidarității românești.

Iarna din 1954 nu a fost doar un episod meteorologic – a fost o lecție de rezistență. În ea se regăsește spiritul unei țări care știe să îndure și să renască, chiar și atunci când totul pare înghețat.