$$$

 Acum 180 de ani, un medic a descoperit ca spălatul pe mâini poate salva vieți, dar colegii lui l-au luat în derâdere. Ignaz Semmelweis, considerat astăzi un pionier al medicinei moderne, a observat că un gest aparent banal putea reduce drastic decesele din spitale. Cu toate că descoperirea sa era logică, în secolul al XIX-lea a fost întâmpinată cu neîncredere și chiar batjocură.

• O constatare simplă, dar șocantă

În anii 1840, Semmelweis lucra într-o maternitate din Viena, unde numeroase femei mureau de febră puerperală după naștere. El a remarcat o diferență izbitoare: mortalitatea era mult mai mare în secția medicilor decât în cea a moașelor. Explicația? Doctorii participau la autopsii și apoi intrau direct la paciente, fără să își spele mâinile, răspândind infecția.

• Clorul – arma împotriva bolii

Semmelweis a introdus o regulă obligatorie: spălarea mâinilor cu soluție de hipoclorit de sodiu. Rezultatele au fost uluitoare – rata deceselor a scăzut de la 10–15% la mai puțin de 2%, un progres extraordinar pentru acea epocă.

• Refuzul de a accepta adevărul

În loc să fie lăudat, medicul a fost respins de colegi, care nu voiau să creadă că ei înșiși erau sursa infecțiilor. Marginalizat, a sfârșit izolat și internat într-un sanatoriu, unde a murit la doar 47 de ani.

• Apreciat după moarte

Astăzi, Ignaz Semmelweis este cunoscut drept „părintele igienei medicale”. Ideea lui, cândva considerată absurdă, este acum un principiu fundamental în spitale. Povestea sa arată că, uneori, adevărul are nevoie de timp pentru a învinge prejudecățile.