$$$

 ✏️ Poate interesează pe cineva…

📍 Folosirea obligatorie a virgulei

Este obligatoriu să punem virgulă în situațiile:

1. Între componentele unei enumerări, indiferent de funcția sintactică

(Ex.: Ana, Andrei și Maria vor să meargă la Sinaia, la Brașov și la Sibiu.)

2. Atunci când lipsește un verb – de cele mai multe ori exprimat anterior

(Ex.: Andrei a mâncat prăjituri, iar Ioana, fructe.)

3. După un substantiv în vocativ

(Ex.: Andrei, vino acasă!)

4. După formule de afirmație sau negație

(Ex.: „Mai ai mult?” – „Nu, termin în cinci minute.”)

5. După interjecții

(Ex.: Eii, nu cred că e chiar așa.)

6. Înaintea conjuncțiilor coordonatoare: dar, iar, însă, ci

(Ex.: Am crezut că o să termin la timp, dar m-am înșelat.)

7. Când diverse construcții apar la începutul propoziției, înainte de subiect și predicat

(Ex.: Fiind plecat în vacanță, n-am fost la curent cu ce s-a întâmplat. / Ca să nu fie pedepsit, Andrei s-a refugiat la bunici.)

8. Când construcții sunt intercalate între subiect și verb

(Ex.: Andrei, foarte supărat din cauza notei de la matematică, n-a mai ieșit la joacă.)

9. Pentru a izola o propoziție incidentă (vorbire directă intercalată)

(Ex.: Acum, zise monstrul, nimic nu vă poate salva.)

🚫 Interdicții de folosire a virgulei

Virgula NU se pune:

1. Între subiect și predicat, indiferent prin ce sunt exprimate

(Ex.: Andrei [] se simte cam rău. / Ce mănânci [] nu mă interesează.)

2. Între anumite complemente și predicat

(Ex.: L-am văzut [] pe Andrei la mare. / I-am spus [] lui Andrei adevărul.)

3. Înaintea conjuncțiilor coordonatoare „și” și „sau”

(Ex.: Nu mă plictisesc citind [] și scriind. / Nu mă plictisesc citind [] sau scriind. 

📚 Regula de aur: Virgula nu este un „ornament”, ci un semn de punctuație care schimbă sensul propoziției.