Nu te mai uita la mine, fă-ți sobor de concubine, când te simți posomorât
Ce-ai găsit la mine oare, de-ai oprit îngeri să zboare, ca să-mi țină de urât ?
Eu sunt o cenușăreasă, umbră mistică ce-o lasă, un condur pe trotuar
O icoană zăpăcită, pe lumina învechită, dintr-un film documentar.
Nu mă mai iubi pe mine, baltă plină cu suspine, lasă cerul să ți-o ducă
Nu te complica s-aduni, dintr-un puzzle rugăciuni, pentru firea mea năucă
Și metania din sânge, care pentru mine plânge,
Las-o vântului turbat
Iar ca să-ţi repari mândria, uită-mă în necropsia unui jalnic descântat.
Nu mă mai iubi, te rog, nu-ți da sufletul zălog, pe zidirea-mi răsfățată
Fă-ți iubirea avatar și mai umple un pahar, de tristețe elevată
Prinsă-n beznă de-o fereastră, s-a prescris iubirea noastră, chiar la ultimul apel
Ți-a dat timp ca să-ţi mai plângă, zodia pe partea stângă, până treci la alt nivel.
Și mai fă-ţi un ultim bine, depărtează-te de mine și din vise mă alungă.
Prea intens și delicat, de-a iubirea ne-am jucat, dar puțin ca să ne-ajungă.
Și-nainte de picaj, fă-ți tăcerea avantaj, când de noi te-or întreba
Îngrădește-te de lume, nu zâmbi și nu fă glume, până când te voi ierta...
— Maria Nechifor - Nu mă mai iubi....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu