— „Hei, ce mai faci?” întrebă guma de șters cu blândețe creionul.
— „Nu-ți sunt prieten,” răspunse creionul tăios. „Te urăsc.”
Surprinsă și rănită, guma întrebă:
— „De ce?”
— „Pentru că ștergi tot ce scriu.”
— „Eu doar înlătur greșelile,” spuse guma cu blândețe.
— „Asta nu înseamnă că e bine,” mormăi creionul.
— „Dar acesta este rostul meu. E menirea mea.”
— „Atunci munca ta nu are sens,” bombăni creionul. „A scrie e mai important decât a șterge.”
— „Să ștergi ce e greșit e la fel de important ca a scrie ce e corect,” răspunse guma.
Creionul tăcu o clipă, apoi zise încet:
— „Dar te văd micșorându-te pe zi ce trece…”
— „Asta pentru că dau câte o parte din mine de fiecare dată când ajut să îndrept o greșeală.”
— „Și eu mă simt mai mic,” mărturisi creionul.
— „Nu putem face bine pentru ceilalți dacă nu suntem dispuși să sacrificăm ceva,” zâmbi guma.
Apoi îl privi cu blândețe și întrebă:
— „Mă mai urăști acum?”
Creionul zâmbi și el:
— „Cum aș putea să urăsc pe cineva care dăruiește atât de mult din sine?”
Fiecare zi în care ne trezim este, în același timp, o zi mai puțin din viața noastră.
Dacă nu poți fi creionul care scrie bucurie în viețile altora, fii guma care le șterge durerea, sădind speranță și amintindu-le:
Viitorul poate fi mereu mai bun decât trecutul.
Fii recunoscător. Întotdeauna.
©️ABCDar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu