$$$

 Umberto Eco, despre rețelele sociale

„Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel”, spunea Umberto Eco, în 2016, cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa în Comunicare și Cultură mass media la Universitatea din Torino.

Este invazia imbecililor !

"Televiziunea a promovat idiotul satului față de care telespectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr."

Scriitorul Umberto Eco îi invita, atunci, pe jurnaliști „să filtreze cu o echipă de specialiști informațiile din spațiul virtual, pentru că nimeni nu poate preciza dacă un sit este credibil sau nu”.

Dulcan, celălalt Călin Georgescu

     Îl țineți minte pe Lorin Fortuna ? Ehei, rîdeați voi frumos de șerpilieni și de gorilieni. Rîdeați de nu mai puteați. 

Mass-media au două roluri complet diferite, distincte și opuse : acela de a impune anumite teme politice și de a orienta discuțiile despre ele - ceea ce e o sarcină civică. 

Și sarcina de a face rating, prin orice mijloace. 

Ani de zile, mass-media din românia au chemat toți sonații, toți dușii, toți iluminații. Făceau rating. Plebea se distra. 

Lorin Fortuna părea nebun și era distractiv. Dulcan părea inteligent și profund. Elodia urma să apară din clipă în clipă. 

Nimeni nu vedea că televiziunile abdicaseră de mult, toate, de la rolul de a crea o agendă politică, de a determina subiectele și de a ghida dezbaterea.  

Era plicticos.   

După douăzeci de ani de chemat ghicitoare la TV, de horoscoape, de bio-energoterapeuți, de anti-vacciniste, de Paveli Chirilă, de Olivia Steer-uri, de Dulcani - mintea telespectatorilor s-a fleșcăit. 

Televiziunile au trădat democrația și dezbaterile ei pentru rating, care se obținea foarte ușor cu bîlci. 

Elodii, Dulcani, amantlîcuri, emisiuni pentru adolescenți au eliminat orice subiect serios de la televiziuni. 

”ςτυριδ ρεορΙε” - oamenii nu erau complet сгетini în 1990. 

Între 1990-2000, oamenii erau doar neștiutori. 

Între 1995-2020 i-au prostit televiziunile. 

Ați tot rîs de Lorin Fortuna. Dar Akki de Tara are mii de urmăritori, și l-a avut invitat și pe George Simion. 

Dar după treizeci de ani de televiziuni ale economiei de piață avem un ροροr ρυeril, complet incapabil să deosebească realitatea de ficțiune, realitatea de conspirație. 

O doamnă din jumătatea de populație care votează cu AUR, șoșoaca, George Simion și cu Aligică, îmi spune că acel bărbos care se suie în copaci este ”ieșit din fire”. 

Nu este. E doar ոebտ cu acte, și atît. 

Însă jumătate din români ոu mai sînt capabili să distingă între psihotici și oameni cu minte. 

Statisticienii avertizau de acum cinci sute de ani, de la Girolamo Cardano încoace, că jumătate din populație sînt mai тîмрiți ca cealaltă jumătate. Acum e prima oară cînd тîмрiții și-au făcut сомing-оuт-ul, sînt mîndri că nu știu nimic, 

au devenit solidari, și sînt și puțin narcisiști de ignoranța lor. 

Și ne supun unui Ргidе permanent al prostiei, un exhibiționism al tîmpeniei, o etalare a cretinăției, o ostentație a idioțeniei, paradă a imbecilității, o defilare a dobitociei, un strip-tease al neroziei, un catwalk al stupidității. 

Televiziunile și social-media i-au agregat și adunat pe cretini, le-au dat o mîndrie colectivă pe care n-o avuseseră vreodată, siguranță de sine, curajul de a rupe tăcerea, de a ieși ουτ of тне сІоsет și a răcni în public ”sînt tîmpit și mîndru de asta”. 

Ați rîs de Lorin Fortuna, dar Akki de Tara l-a avut ca invitat pe George Simion.

— Dan Ungureanu