$$$

 

În 1607,o fetiță s-a născut în Köln care ar sfida în liniște orice regulă pe care lumea o avea pentru ea.

Numele ei era Anna Maria van Schurman,iar la vârsta de trei ani deja știa să citească .

Până la unsprezece,ea stăpânise deja limba latina și îl cita pe Seneca. 

Apetitul ei pentru cunoaștere nu avea limite,a mers mai departe și a  învețat ebraică,arabă și aramaică, alături de teologie,matematică, astronomie și artă.

Fetele la vremea ei erau așteptate să se căsătorească,să brodeze și să rămână tăcute. 

Dar tatăl Annei credea în mintea ei 

la fel au crezut și oamenii de știință care au ajuns să o cunoască. 

Când familia ei s-a mutat la Utrecht, ea a fost atrasă de universitate,dar femeile nu aveau voie să participe. Așa că au făcut un compromis: Anna putea asculta prelegeri,dar numai în spatele unei cortine, pentru ca bărbații să nu fie „distrași”.

Ea a fost de acord și a absolvit facultatea.

Apoi ea a scris ceva care a facut la momentul respectiv valuri în toată Europa.

A scris o disertație în latină  argumentând că femeile merită o educație egală cu bărbații. 

Cuvintele ei au ajuns la gânditori precum Descartes. 

Anna a devenit  atunci vocea fiecărei fete strălucite căreia i s-a spus să tacă.

Mai târziu în viață,ea s-a alăturat unei comunități radicale care a tratat femeile ca pe egale, alegând o viață de credință și filosofie comună în locul faimei și alinării. 

Criticii au numit-o naivă. 

Dar ea nu a ezitat niciodată.

Anna Maria van Schurman nu a fost doar „Steaua lui Utrecht. ”

Ea a fost o forță a intelectului, artei și curajului. 

Viața ei ne amintește că tavanele de sticlă nu se sparg întotdeauna cu o bubuitură,ci uneori se crapă de o strălucire liniștită.