$$$

 

Scrisoarea lui "Apostol Bologa " (Emil Rebreanu)

 către mama sa, Ludovica Rebreanu, inainte de a fi spanzurat pe 14 mai 1917, dupa ce a fost judecat ca "spion" si "dezertor" in armata Austro-Ungara...

"MAMĂ DRAGĂ, 

Mamă dragă, ai dreptate dumneata. Sunt vinovat și neglijent și egoist. Abia acum îmi dau seama...Acum mă privesc ca într-o oglindă si-mi văd sufletul întreg, împreună cu svarcolirile lui zadarnice. Am vrut mereu ceva și niciodată n-am știut ce vreau .Fericire? Liniște? Bucurie? Multumire? ... Am dorit mereu ceva și am căutat mereu și mereu m-am bucurat că am găsit și apoi mereu m-am întristat că m-am înșelat. Eterna tatonare prin întuneric după un vârf de ac ...VIAȚA MEA A FOST O ODAIE CU MULTE UȘI ȘI FERESTRE ÎNCHISE. Am umblat mereu după fereastra unică a mântuirii și n-am găsit decât ferestre care dau spre întuneric ... Numai târziu, prea târziu, am întâlnit iubirea adevărata, care te apropie de Dumnezeu și de oameni și de lumea de-aici și și de dincolo. Dar acum nici iubirea nu-mi mai era îngăduită. Iubirea mi-a cerut imediat o jertfa cumplită. Am ezitat și de data asta, am avut îndoieli și mai am, dar totuși izbăvirea s-a apropiat ...Un ceas, poate mai puțin, poate mai mult ( până când va fi spânzurat și va capăta izbăvirea divină cea mult așteptată). În orice caz ÎNAINTE DE RĂSĂRITUL SOARELUI JERTFA MEA VA FI CONSUMATĂ ȘI ATUNCI VOI TRIUMFA ÎN IUBIRE. SUFLETUL MEU NU MAI E CAPABIL SĂ INDURE. Din clipa când intr-insul s-a incuibarit iubirea a trebuit să renunț la toate spanzurotorile lumii și mai curând să spânzur propriul meu trup decât să osandeasca sufletele oamenilor.

AM SUFERIT MULT, MAICUTA SCUMPA, și totuși poate că suferința cea mai mare e încă în fața mea. Dar cu iubirea mea în inimă voi pleca liniștit PE DRUMUL CEL FĂRĂ DE INTOARCE (al morții), CĂCI IUBIREA ACEASTA (divină) E PUNTEA VIE INTRE TOATE LUMILE VAZUTE ȘI NEVAZUTE. Simt că, având sufletul plin de iubire, AM BIRUIT MOARTEA DE CARE NE ÎNFRICOSAM CU TOȚII. Moartea nu mai exista, căci peste prăpastia ei VOI INTINDE PUNTEA IUBIRII MELE. Oloiul ( uleiul ) vieții plutește pe apele iubirii spre Dumnezeul eternității. Sunt mai mic ca un atom în haosul infinitului, dar pe apele iubirii mele voi străbate miliardele de universuri până la picioarele Dumnezeului fără început și fără sfârșit ...ACUMA CRED INTR-UNUL DUMNEZEU, ATOTPUTERNIC, STAPANITORUL TUTUROR, DOMNUL IUBIRII, și prin iubire, CREATORUL LUMII.

Cred ...cred...cred...

Și vai, mamă dragă, în clipa când declar cu atâta trufie, că, da, cred , GROAZA CEA MARE SADE LÂNGĂ MINE și mă privește pieziș, cu îndoială și dispreț. Groaza acesta îmi aduce aminte că înainte de răsăritul soarelui se va petrece ceva ...ceva ...Iar acolo, atunci numai ea va fi stăpână! Și vezi, măicuță, în ciuda credinței mele mândre, INIMA MI SE SVARCOLESTE PARCĂ AR STRANGE-O CU CLEȘTE ÎNROȘITE. Îndoiala s-a ivit iarăși, singura de triumful ei până la ultimele svarcoliri. Oare cu ce să mă înarmez ca să -i pot rezista macar acum ...Numai un ceas sau două sau ...O, dacă i-as putea opune o rază de siguranță, în afară de siguranță morții! Dacă aș putea crăpa puțin perdeaua dintre lumea asta și cealaltă, numai pentru o secundă, pentru o miime de secunda, să dobândesc siguranța că dincolo există măcar îndoiala. Zadarnic. Imposibil. CUM SĂ DARAMI ZIDUL NECUNOSCUTULUI ETERN? Nu, mamă scumpă, SIMT BINE CĂ VOI PLECA DE MANA CU INDOIALA până la < Pădurea Spanzuratilor > și că îndoiala îmi va surâde tot atât de misterios până când MI SE VOR STINGE LUMINILE SUFLETULUI. ..

Totuși, cred, mamă, vreau să cred!...Ce mister se va fi ascunzând în surâsul îndoielii? O fi dispretul sau batjocură față de credința în iubire sau surâsul ei enigmatic vrea să ne indice calea? DACĂ NICI IUBIREA N-AR FI MERINDEA VESNICIEI, ATUNCI...

RĂMAI CU BINE, MAICUTA SFÂNTA ȘI INDURERATA ... As fi zis < la revedere > , dar brațul îndoielii îmi face semn...Oare ce semn? Doamne, ce semn?...NU MAI POT, MAMĂ! ...RĂMAI CU BINE ..." 

Referitor la aceasta scrisoare a lui "Apostol Bologa " ( EMIL REBREANU ) către mama sa ( LUDOVICA REBREANU ) de pe câmpul de lupta, înainte de a fi executat ( în 14 mai 1917 ) la moarte prin spânzurătoare, de către austro - unguri ( acuzat de "dezertare" și "spionaj" deoarece a refuzat să lupte împotriva fraților săi români )