$$$

 Acum 80 de ani!

 Din cronica României moderne!

Alesandru DUTU 

Mai 1945. 

Atitudinea militarilor față de aparatul politic (E.C.P.)!

• Generalul Nicolae Dăscălescu (schimbat, la 1 iunie 1945, de la comanda Armatei 4 şi trecut în rezervă: „Aceasta este recompensa a 40 de ani de muncă devotată până la sacrificiul vieţii în folosul Patriei”. 

♦ Neavând tradiție în armata română, aparatul politic a fost primit ,,cu răceală și neîncredere” de majoritatea ofițerilor Armatei 1, așa cum raporta (1 iunie 1945) însuși maiorul Aurel Ardeleanu, șeful Serviciului pentru E.C.P. 

• În prima zi, generalul Vasile Atanasiu, comandantul armatei, a amenințat cu demisia, declarând apoi că va lucra numai prin șeful de stat major. În scurt timp, a acceptat să discute cu locțiitorul pentru E.C.P., atrăgând atenția că ,,educația trebuie impregnată de spirit național și de suflet românesc”.  

♦ La Armata 4, generalul Nicolae Dăscălescu a fost mai intransigent, devenind o primă victimă a mașinațiunilor lucrătorilor politici. 

• Refuzând să colaboreze cu maiorul Vasile Cutoiu, șeful Serviciului pentru E.C.P., Nicolae Dăscălescu a considerat aparatul politic ca ,,ceva străin de armata română”. 

• La 24 mai 1945, el i-a comunicat lui Vasile Cutoiu că, atâta timp cât există, Constituția nu-i permite ,,să facă politică” în armata pe care o conducea, că singura educație care putea fi permisă era ,,Regele și religia, dimineața, la prânz și seara”. 

• În situația în care ar fi primit ordin să permită desfășurarea de activițăți politice în armata sa, generalul Nicolae Dăscălescu a declarat că ,,își dă demisia întrucât se declară repetent în materie de politică”. 

• Concomitent, a refuzat să permită reprezentanților aparatului politic să desfășoare activități educative în cadrul unităților, considerând că această activitate trebuia desfășurată doar de către comandanți. În acest sens, a ordonat ca Serviciul cultural al Marelui Stat Major să-și continue activitatea în mod independent și să nu se contopească cu noile organe pentru E.C.P. 

• După ce a raportat regelui Mihai I (28 mai 1945) că în lipsa sa generalul Victor Precup ordonase ca ajutorii pentru E.C.P. sosiți pe front, ,,să facă politică în armată”, distinsul comandant a fost înlocuit (la 1 iunie) de la comanda trupelor pe care le dusese la victorie.

• Adresându-se din nou regelui, generalul a conchis cu amărăciune: „Aceasta este recompensa a 40 de ani de muncă devotată până la sacrificiul vieţii în folosul Patriei”. 

• Peste câteva zile, o dare de seamă contrainformativă releva că „toţi ofiţerii regretă plecarea domnului general Dăscălescu, ca pe unul ce şi-a făcut datoria cu prisosinţă, atât ca comandant, cât şi ca om”.

♦ O atitudine de respingere a aparatului pentru E.C.P. au avut și alți ofițeri români.  

• La Divizia 11 infanterie, militarii se exprimau astfel: ,,Cum? Armata noastră nu a fost educată? Nu și-a iubit țara? În armata noastră nu a fost disciplină conștientă? Să ducem armata în țară și acolo în sat să facem educație cetățenească și culturală”. 

• La Regimentul 92 infanterie, văzând lozinca ,,Trăiască România liberă, independentă și democrată”, comandantul a exclamat: ,,Ce este asta democrată?” și a dat ordin unui locotenent să scrie: ,,Trăiască România Mare”. 

• Colonelul Doicescu, șeful Spitalului militar Sibiu s-a adresat astfel răniților: ,,Voi mâncați oase nu carne, căci carnea se face salam pentru ruși”.

• Generalul Ilie Antonescu a ripostat, astfel, la acuzațiile aduse mareșalului Ion Antonescu: ,,Până aici! Antonescu rămâne un mare militar pentru care și nemții aveau stimă”. 

• Căpitanul Buiuc, comandantul Divizionului 1 din Regimentul 9 roșiori: ,,Democratizarea armatei în sensul vostru înseamnă introducerea comunismului și eu sunt contra unei apropieri cu U.R.S.S. Guvernul actual este o șleahtă de cioflingari care caută să roadă un os. Pentru mine Rădescu și Maniu sunt oameni de valoare. Rușii trebuie să plece din România, că ei cară bunurile țării. Nu voi putea suferi niciodată o prietenie cu bolșevismul rus, care este atât de înapoiat”. 

• Sublocotenentul Olteanu din escadronul 3: ,,Noi trebuie să luptăm pentru o prietenie cu Anglia și nu cu Uniunea Sovietică”.

♦ Printre întrebările și expresiile considerate a fi nefavorabile, lucrătorii politici menţionau: 

• ,,De ce stăm aicea în pădure și nu mergem acasă?”; 

• ,,Generalul Rădescu a fost un bun patriot. Petre Groza nu a realizat nimic. Rădescu a avut dreptate când a spus că reforma trebuie făcută după război”; 

• ,,De ne-ar lua de pe capul nostru și pe rușii aștia, că ne-am săturat. Dacă ne-am scăpa de ei ar fi bine, căci sunt oameni perverși și nu poți conta pe cuvântul lor. Noi am avut de luptat în acest război cu doi dușmani: neamțul, iar în spatele nostru rusul”. 

♦ Aditudinea negativă a multor comandanți români față de introducerea în armată a aparatului politic a fost cunoscută de către conducerea Ministerului de Război, generalul Constantin Vasiliu-Rășcanu relevând (7 decembrie 1945) că ,,unii comandanți duc o acțiune voită împotriva aparatului E.C.P.”. 

• Ceva mai târziu (15 mai 1946), prin Ordinul general nr. 16 se constata că ,,în unele unități ale armatei conlucrarea dintre comandanți și ofițerii din aparatul E.C.P. lasă foarte mult de dorit”, că unii ofițeri ,,se manifestă ostil măsurilor luate de ofițerii din serviciul E.C.P.”.   

♦ Au fost însă și unități în care Aparatul pentru E.C.P. a fost primit cu simpatie, unii ofiţeri devenind ,,auxiliari prețioși ai aparatului de educație”. 

• La Divizia 6 infanterie, raporta maiorul Vasile Cutoiu (26 mai 1945), locotenent-colonelul Anastasiu, șeful de stat major, a apreciat: ,,Cred că sunteți buni români, ați venit cu suflete curate, să munciți pe o linie cinstită”.

• Generalul Constantin Eftimiu: ,,Programul dvs. este bun și sunt lucruri frumoase. Dacă le realizați ați făcut ceea ce eu de mult mă necăjesc să pot face”. 

• Generalul Gheorghe Cosma: ,,Ajutorul pentru educație trebuie să fie umbra comandantului. Dacă veți îndrepta moravurile în armată, patria va fi recunoscătoare”. 

• Comandantul Regimentului 18 infanterie: ,,Aparatul de educație este binevenit și de mare importanță pentru că ostașului român îi lipsesc multe în ceea ce privește educația și cultura. Dar aparatul de educație mai are și un alt rost. E nebun cine mai crede altfel, sau să-și închipuie că va mai fi ce a fost”.

♦ În final, maiorul Vasile Cutoiu a conchis: ,,Sunt mulți binevoitori și mulți care se tem de noi. Sunt de acord că este necesar acest aparat de educație, dar se tem de noi”.