***

 Te aștept să vii...

Anul acesta te aștept să vii

desculță, noaptea, printre poezii

că nu mă satisfac, în nopți pustii,

altfel de muze, numai tu mă știi

că toată vara m-ai ținut de mână

și am știut de-atunci că ești o zână, 

care-o să-mi fie muză și stăpână, 

atât cât scriu, sau cine știe, până

când soarta va decide într-un fel

și am să-ți ridic, iubito, un castel

în universul nostru paralel

unde-am să-ți jur că-ți sunt, mereu, fidel.

Tu, vino, dacă poți, pe înserate,

îți las deschis, și-n față, și în spate,

ca pentru stelele aristocrate,

porțile inimii ce-s ferecate.

Bate cu tocu’-n ușă, că sunt treaz,

și te aștept pe pânza de atlaz,

unde-ți compun, cu sufletu'-n extaz,

sonete pentr-o dragoste-n topaz.

Tu-mbracă-te precum o lună plină,

ca o studentă de la medicină,

iar dacă-ți scriu poeme pe tulpină,

să știi că frumusețea ta-i divină! 

Anul acesta te aștept să-mi fii

povestea ce-am visat-o de copii,

că stele sunt pe cerul vieții, mii,

dar nu-i niciuna ca și tine! Știi?

versuri: Ioan Grigoraș