***

 GÂNDUL ZILEI ...SERGHEI ALEXANDROVICI ESENIN 

     SCRISOARE DE LA MAMA.......

Se împlinesc azi 99 de ani de la moartea tragică a celebrului poet liric rus Serghei Alexandrovici Esenin.

Esenin s-a născut in 3 octombrie 1895, Konstantinovo, Rusia și a murit (sinucidere) in 28 Decembrie 1925, Angleterre Hotel, Sankt Petersburg, Rusia.

SCRISOARE DE LA MAMA 

"Puiul mamei,

Dacă ți-i dor de-acasă...

Atunci te rog poftește

De sărbători la noi!

S-aduci nădragi tătucăi,

Mie-o broboadă groasă ,

La noi sunt tare multe

Necazuri și nevoi.

Că ești poet de seamă

N-am nici o bucurie.

Că faima cea deșartă

Mi te-a băgat în jug.

Era cu mult mai bine

Ca din copilărie

Să fi umblat pe câmpuri,

Cu brațele pe plug.

Bătrână sunt și trupul

De-abia mă mai ridică,

Dar dacă tu departe

Prin târguri nu plecai...

Eu astăzi aveam noră

Frumoasă și voinică..

Și pe genunchi dam huța

Un nepoțel bălai.

Dar tu copiii voștri..

I-ai risipit prin lume.

Ți-ai dat ușor nevasta

Unui bărbat străin.

Și singur, fără sprijin,

Nu știu de ce anume

În vălmășagul crâșmei

Te-ai cufundat deplin.

Tu, suflețelul maicăi

Serioja, ce-i cu tine?

Erai așa cuminte

Și-așa de gânditor,

Încât spunea tot satul:

"-Ce fericit e-n sine

Și Aleksei Esenin

Că are bun fecior"!

Dar tu, nădejdea noastră,

O amăgiși amarnic..

De asta-n suflet chinul

Și grijile se-nfig,

Căci tatăl tău, săracul,

A tot crezut zadarnic

Că stihurile tale

Or să ne dea câștig.

Din ce primești pe ele

Tu nu ne poți trimite.

De asta dureroase

Cuvintele-și fac loc...

Eu una știu din cele

De tine pătimite:

Poeților parale

Nu li se dau deloc.

Că esti poet de seamă

N-am nici o bucurie.

Că faima cea deșartă

Mi te-a băgat în jug...

Era cu mult mai bine

Ca din copilarie..

Să fi umblat pe câmpuri

Cu brațele pe plug.

Acum trăim ca-n beznă

Necazul ne tot bate

Și la gospodărie

N-avem un cal măcar!

De-ai fi rămas acasă...

Am fi avut de toate

Și, cum ești plin de minte,

Erai de mult primar.

Am fi trăit ca lumea,

Sub anii ce ne cearcă

Tu nu știai ce-i truda

Și zbuciumul pustiu.

Eu ți-aș fi pus nevasta

Să țese și să toarcă

Pe când tu bătrânețea

Ne-o linișteai, ca fiu"...

Serghei Esenin ,un poet al iubirii și al satului rusesc ,un " Geniu pustiu " ca și Eminescu ,care a strălucit intens in versuri nemuritoare.

Un inger blond,gingaș,sensibil,iubitor , dar care n- a reușit să se adapteze in societatea , în care trăia.

Ca și Labiș , sclipește in versuri , in care evocă satul,casa părintească, unde tronează chipul mamei,pe care o evoca cu nostalgie ,iubire , duioșie în poezia " Scrisoare mamei"! 

E singura ființă căreia" cu supunere mă inchin", pe care se bazează și care- i dă rost vieții.

 "Nu mai tu îmi ești reazem la tristețe!

 Nu mai tu dai vieții mele rost"!

 Iubire și durere în acest suflet zbuciumat, care încearcă să se smulgă din brațele decăderii, prin iubire.Insa poetul ,așa cum mărturisește," Nu regret,nu mă jelesc,nu strig" împotriva societății si nici a vieții ,deoarece " Toate trec ca floarea spulberată...

 Și nu voi mai fi tânăr niciodată!" 

Profundă cunoastere a vietii,puternice trairii,la numai 30 ani."

 "Te- am trăit ,sau te- am visat doar , viață "?

 Toți suntem vremelnici pentru veci"!

 Acceptă moartea cu seninătate :" Binecuvântată să fii deci , viață!

 Că trăiesc și că mă duc spre moarte"

Esenin a suferit ,din cauza băuturii,o criza mentala ,a fost internat în spital,unde și-a tăiat venele ,scriind ultimul poem cu propriul sânge, apoi s- a spânzurat. 

" Nu e nou să mori în viața asta ,

Dar nici să trăiești nu- i lucru mare"! 

La un an de la moartea lui, Galina Benislavskaia ,fosta iubită, se sinucide la mormântul acestuia. Avea 27 de ani.Dureroasă poveste de viață ! Eterna să-i fie amintirea!

Janeta Hulea