Mai scriu un vers...
Târzie seară, noapte-ntunecată,
Plouă mărunt, luna nu se arată
Și stelele parcă s-au ascuns
În al întunericului necuprins.
O muză mă îmbie ca să scriu,
-Ce mai aștepți? S-a făcut târziu!
Hârtie, toc, cerneală ai pe masă,
Hai, nu mai sta, clipa-i prețioasă!
Scrie acum despre nefericire,
Lasă-ți mâna pe coală să înșire,
Eliberează-ți inima de suferință,
Să intre dragostea-n a ta ființă.
Nu lăsa timpul să treacă așa ușor,
Nu se mai întoarce și rămâi cu dor,
Adunat îm cămările inimii,
Alungă-l și fă-i loc iubirii.
Când peste ani o să îți amintești,
Nerăbdătoare, vei vrea să citești
Și-o să te amuzi de tot ce ai scris,
Bucuroasă că muza te-a convins.
✍️ Autoare-Smeada Zina Marchidanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu