***

 LA GEAMUL VIEȚII 

La geamul vieții mi-a poposit o iarnă,

Cu fulgi de nea și zâmbet de copilă 

Tăcută îmi sorb cafeaua dintr-o cană 

Și întorc, ușor, cu mâna înc-o filă.

E liniște în jur și tace veșnicia, 

Se scutură în suflet o floare de pe ram

Din amintiri zâmbește pe-un fulg copilăria, 

Iar eu privesc cum joacă, flori de gheață în geam.

Cu mâna tremurândă, dau filele înapoi 

Și gânduri împletesc pe-un colț de amintire

Șterg cu privirea praful ce-i așternut pe foi

Și-mi mângâi visele cu-a inimii iubire.

Din amintiri răzbate un glas de copiliță,

Ce visele își agață de fulgii mari de nea

Ecou de zurgălăi se plimbă pe uliță,

Când zorii îmbracă ziua în strai de catifea.

Pe geamul vieții privesc de peste timp

Și număr anii în ceașca de cafea 

Mai trece o zi, mai trece un anotimp 

Și toate se topesc în palma fulgului de nea.

Eugenia Spătaru ,,Adnana"

08.12.2024