***

 Te-am căutat 

Am alergat la țărm deodată 

Să scriu nisipul cu un vers,

Dar a venit apa sărată

Cuvintele, pe loc s-au șters...

Am dus o scoică la ureche,

Și am sperat c-acolo în ea,

Voi auzi un glas pereche 

Ce seamănă cu vocea ta!

Eu am deschis-o larg sperând

C-acolo stai și nu visez! 

Cu o dorință prinsă-n gând

Am tot crezut că te-ntâlnesc...

Dar nu erai! O perla mică strălucitoare, ca de nea,

Stătea acolo jos chitită... 

Poate venea din partea ta!

Am strâns-o-n pumn, ca pe-o comoară

Ca pe un dar neprețuit,

Cu jind, cu glas parcă să doară 

Am tot strigat! N-ai auzit!

Ecoul a rămas!Și-apoi,

A dispărut și el deodată,

Și s-a lăsat ceață spre noi! 

Dar nu era ea vinovată...

A mai rămas un singur dor

Pe care timpul nu-l va șterge,

E resemnat pe un vapor

Ce nu mai vrea să ancoreze...

Am sa te port mereu în suflet,

La țărmul mării voi veni,

 Voi scrie pe nisipul umed 

Chiar vânt și ploaie de va fi...

Și dacă apa tot va șterge,

Mesajul meu în noapte scris, Voi face propria mea lege:

Să nu se șteargă-al nostru vis! 

LORINA ELENA DRĂGAN