***

 Nu plânge, fata tatei

Nu plânge, draga tatei fată

Că-mi uzi aripile în zbor,

E grea și doare lacrima sărată

Și nu mai pot nici eu de dor.

Mereu, mereu îți sunt alături,

Când flori mi-așterni peste mormânt,

Eu, de sub lutul ud și rece,

Te-aud în hohote plângând.

Nu plânge, fata tatei mică,

Căci sunt cu tine si te-ador !

Din ceruri sfinte în nopți senine,

Cobor spre tine încetișor .

Cu brațe tari eu te cuprind,

Tu, scumpa tatei, nici nu simți,

Precum cocorul își cuprinde puiul,

Când vrea să i-l răpească uliul !

Mi-e dor de casă și livadă,

Port dorul ierbii din ogradă,

Dar dorul care mă răpune,

Copila mea, este de tine !

Eu zbor mereu spre Porțile Divine

Și simt, că rugăciunea ta mă ține,

Dar lumânarea, care o să arză,

Spre Îngeri calea-mi luminează !

Mă rog și eu la Tatăl Sfânt

Să nu verși lacrimi pe pământ,

Să ai puteri spre a uita durerea,

Oftatul tău să nu-mi spargă tăcerea...

     Versuri: Elena Volentiri

       05.04.2021