***

 În umbra codrului bătrân

În umbra codrului bătrân, tăcut,

Se-oprește vremea-n vis de început,

Iar frunza tremură sub dor nespus,

În pacea nopții cerul e ascuns.

Luceferi cad pe lacul adormit,

Iar undele se pierd în infinit,

O șoaptă lină freamătă-n zefir,

Și-n ea iubirea cântă un delir.

Te caut, suflet blând, prin noaptea grea,

Sub stele reci ce dorul îl veghea,

Și vântul poartă numele tău sfânt,

Prin liniștea ce zboară pe pământ.

Ah, dulcea ta privire m-a răpus,

Ca flacăra din lună, spre apus,

Și-n inima-mi se naște un altar,

Purtând iubirea ta, fior amar.