***

 Nu pot să-mi iau privirea de la tine

Azi m-am trezit cu poza ta în față

și ești frumoasă, ca un fulg de nea,

cum n-a avut niciun poet în viață,

dar pentru mine, tu ești viața mea.

Aș crede că exiști numai în vise,

iar visul meu nu e adevărat,

dar te cunosc, poemele nescrise,

stau mărturie,-s pline de păcat.

Ești mult prea bună, ca să fii reală,

simt edenul, atunci, când mă atingi,

și părul tău aprins ca o petală

îmi prinde ochii și privirea-n chingi.

Îi mulțumesc, Domnului, că-s în viață

și pot să te respir și să-ți vorbesc

că nopțile n-ar avea dimineață, 

dacă n-ai fi, numai să te privesc.

Nici n-aș putea să-mi dezlipesc privirea

de ochi tăi, de buzele fierbinți…

De nu mă crezi, mimează-mpotrivirea, 

dar spune: Da! Fiindcă mă scoți din minți!

versuri: Ioan Grigoraș