Minù
Eu sunt Minù și drept vă zic,
Căci dintre toate-s cea mai șic.
Am mers suav ca de cadână,
Sunt cea mai splendidă felină.
Ca ambrele sunt ochii mei,
În urechiușe am cercei,
Blănița, moale, mătăsoasă,
Codița, lungă și stufoasă.
Mai fac prostii din când în când,
Căci îmi iau mult, prea mult avânt,
Mai salturi, mai câte un zbor,
Mai câte-o vază pe covor.
Stăpâna, vai și-amar de ea
A strâns totul din calea mea:
Cristal, ceramică, sculptură,
În jur? Numai literatură.
E plictiseală, mai mereu,
Cu-atâtea cărți în jurul meu,
E inutil să mă feresc,
Nu prea îmi place să citesc.
Numai pentru că mă iubește
Stăpâna nu mă pedepsește,
Însă de multe ori mă ceartă
Și către mătură se-ndreaptă.
Eu mă pitesc și-o las să plece
Și stau acolo până-i trece,
Apoi îi torc lângă picioare
Și-așa uită de supărare .
Claudia Maria Merticariu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu