***

 Astăzi, este 1 aprilie, fiți atenți la farse. Vorbind despre farse... ce-ar fi dacă învierea lui Isus pe care am celebrat-o și sărbătorit-o ieri ar fi fost doar o glumă? O înșelătorie? O ficțiune? Dacă totul ar fi fost o farsă? Dacă Isus nu ar fi înviat, întreaga credință creștină s-ar prăbuși și s-ar prăbuși ca un castel de cărți, la fel cum și Sfântul Paul afirmă în prima sa scrisoare către Corințeni: "Dacă nu există învierea din morți, atunci nici Cristos nu a înviat! Dar dacă Cristos n-a înviat, atunci fără rost este propovăduirea noastră și fără rost este credința voastră." Dacă Cristos nu ar fi înviat, asta ar însemna că El nu era cu adevărat Dumnezeu făcut om și că există o limită, că nu există nimic ce ne-ar putea duce dincolo de păcat, dincolo de rău, dincolo de moarte. Astăzi mă invit pe mine și vă invit și pe voi să reflectăm asupra citirii de astăzi și asupra psalmului 15. Vă atașez aici doar textul citirii de astăzi pentru comoditate. În fragmentul din Faptele Apostolilor, Petru se adresează evreilor spunându-le: "Bărbați ai Iudeei și voi toți locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut acest lucru și să fiți atenți la cuvintele mele: Isus din Nazaret, a fost dat vouă conform unui plan prestabilit și cunoștinței lui Dumnezeu, iar voi, prin mâna păgânilor, L-ați răstignit și L-ați ucis. Acum, Dumnezeu L-a înviat, eliberându-L de durerile morții, pentru că nu era posibil ca moartea să-L țină sub stăpânirea ei." Isus înviat ne arată că păcatul, răul și moartea nu sunt niciodată ultimul cuvânt, dacă ne încredem în El, dacă ne lăsăm ghidați de El. La fel cum moartea și răul nu au putut bloca sau ține ostatic pe Isus, la fel se întâmplă și cu noi. Sigur, există păcatul, răul, greutatea durerii, moartea, suferința, boala, încercările, dar Isus înviat ne ajută să trecem prin toate acestea și să privim la un orizont. Așa cum am spus ieri, în călătoria noastră, pot apărea stânci, obstacole care par să blocheze complet drumul nostru, să ne ia liniștea, pacea și bucuria, dar nu trebuie să cădem în ispită să credem că nu există nimeni care să ne ajute să le depășim, să le mutăm, să mergem mai departe. Învierea lui Isus ne arată că întotdeauna există o cale de ieșire, nimic și nimeni nu ne poate ține prizonieri pentru totdeauna. Putem cădea în păcat, să comitem greșeli, să trăim răni, înfrângeri, să ne confruntăm cu boală, cu durere și intr o zi să murim, dar întotdeauna există posibilitatea de a merge mai departe și de a face asta dacă ne lăsăm ghidați de Isus înviat și îi cerem să ne ajute să înfruntăm obstacolul, să ne ajute să luăm acea piatră care a căzut asupra noastră și să o mutăm pentru a zări o cale de ieșire, pentru a privi viața și ceea ce ni s-a întâmplat cu ochi noi. Aminteam ieri că Paștele înseamnă trecere, putem înțelege această trecere și în sensul că din când în când ar trebui să cerem o trecere de la Isus, nu putem călători întotdeauna și doar pe cont propriu, bazându-ne doar pe picioarele noastre, ci este important să ne lăsăm purtați de Isus. Petru citează imediat după aceasta pe David și cuvintele regelui care s-a adresat lui Dumnezeu spunându-i: "Îl aveam tot timpul înaintea ochilor pe Domnul, pentru că El este lângă mine, nu voi clătina. De aceea se bucură inima mea și se veselește limba mea și chiar trupul meu va odihni în speranță, pentru că nu-Mi vei lăsa sufletul în locuința morților și nu vei lăsa pe Tine, Cel Sfânt, să vezi stricăciunea. Mi-ai arătat căile vieții, mă vei umple de bucurie cu prezența Ta." Dacă Isus a înviat, înseamnă că poate să mă ajute să mă ridic din orice situație, trebuie doar să mă încred în El, să îmi apuc mâna, să-mi cer trecere și mă va ghida pe noi căi. Închei citând cuvintele psalmului de astăzi: "Am spus Domnului: «Doar Tu ești Domnul meu, în Tine este binele meu... viața mea este în mâinile Tale. Îl am mereu înaintea mea pe Domnul, El stă lângă mine, nu voi clătina... Mă vei învăța calea vieții. Să începem bine această săptămână!"