***

 Rainier al III-lea, timp de 56 de ani suveran al Principatului Monaco

 Datorită căsătoriei cu Grace Kelly, mult timp Rainier a fost cunoscut ca “soțul prințesei”

Rainier Louis Henri Maxence Bertrand Grimaldi s-a născut pe 31 mai 1923 la Palatul Princiar din Monaco, fiind al coilea copil și singurul fiu al prințului Pierre și al prințesei Charlotte de Monaco. Mama lui, Charlotte, era fiica prințului Ludovic al II-lea și al Mariei Juliette Louvet, iar tatăl său era pe jumătate francez și pe jumătate mexican. Rainier a avut o singură soră, prințesa Antoinette, baroneasă de Massy.

Părinții săi au divorțat în 1933, când prințul moștenitor avea doar zece ani. Băiatul a fost trimis în Anglia, unde a urmat școlile publice din Sussex și Buckinghamshire, apoi a fost înscris la Institutul Le Rosey din Elveția și la Universitatea din Montpellier din Franța, unde a obținut o licența în arte în 1943.

În 1944, la împlinirea a 21 de ani, mama sa, Charlotte, a renunțat la dreptul său la tron și Rainier a devenit moștenitorul direct al bunicului. În timpul celei de-al Doilea Război Mondial, tânărul s-a alăturat armatei franceze și a servit ca locotenent adjunct, fiind promovat de guvernul francez la rangul de căpitan în aprilie 1949 și colonel în decembrie 1954.

Rainier a devenit prinț suveran al Principatului Monaco la moartea bunicului său, prințul Ludovic, pe 9 mai 1949. După ce a urcat pe tron, a muncit mult pentru a recupera strălucirea pierdută a orașului-stat care fusese afectat de probleme financiare și de scandalurile din familie. Mama sa, prințesa Charlotte, avea o relație cu un hoț de bijuterii cunoscut sub numele de René Bastonul și acest lucru provocase mari pagube de imagine Casei Grimaldi, iar la instalare prințul găsise trezoreria aproape goală. Clientela tradițională a cazinourilor din Monaco, formată în mare parte din aristocrați europeni, se trezise cu fondurile mult reduse după cel de-al Doilea Război Mondial și, în plus, pe Riviera franceză se deschiseseră și alte cazinouri de succes care concurau cu cele din Monaco. Pentru a compensa pierderile de venituri, Rainier a decis să promoveze principatul ca paradis fiscal și centru comercial, a oferit oportunități pentru dezvoltare imobiliară și l-a transformat într-o atracție turistică. În primii ani ai domniei lui Rainier, magnatul grec al transporturilor maritime Aristotel Onassis a preluat controlul asupra Société des Bains de Mer și și-a propus să transforme Monaco într-o stațiune dedicată exclusiv jocurilor de noroc. Prințul Rainier a recâștigat controlul SBM în 1964 și din acel moment a fost pusă în aplicare viziunea sa asupra dezvoltării principatului.

Societé Monégasque de Banques et de Métaux Précieux, o bancă care deținea o mare parte din capitalul statului, a fost falimentată din cauza investițiilor prințului într-o companie media, ceea ce a dus la demisia cabinetului. În 1962, Rainier a ratificat noua Constituție a principatului, ceea ce a redus semnificativ puterea suveranului, și a suspendat Constituția anterioară deoarece considera că a împiedicat dezvoltarea administrativă și politică a țării.

Între anii 1940 și 1950, Rainier a avut o relație cu actrița Gisèle Pascal, pe care o cunoscuse în timp ce era student la Universitatea Montpellier, cuplul locuind la Saint-Jean-Cap-Ferrat. În această perioadă sora lui, prințesa Antoinette, își dorea însă ca propriul ei fiu să moștenească tronul și a răspândit zvonuri că Gisèle ar fi infertilă. Intrigile ei permanente au dus, în scurt timp, la distrugerea relațiilor dintre cei doi.

În 1955 prințul a întâlnit-o pe actrița Grace Kelly în timpul unei sesiuni foto organizate la Palatul Princiar din Monte Carlo unde americanca venise pentru a-și promova călătoria la Festivalul de Film de la Cannes. După ce i-a făcut curte timp de un an, prințul Rainier s-a căsătorit cu Grace în 1956. Mariajul a fost întâmpinat cu o mare bucurie de oamenii din principat și a fost descris drept “nunta secolului” sau “cea mai așteptată nuntă din lume” de către mass-media. Ceremonia civilă a avut loc la Palatul Princiar pe 18 aprilie, iar cea religioasă s-a desfășurat o zi mai târziu, pe 19 aprilie, la Catedrala Sfântul Nicolae. Prințul Rainier a purtat o uniformă militară creată de el însuși, inspirată de uniformele lui Napoleon Bonaparte. Grace a purtat o rochie de mireasă elegantă, o ținută cu mâneci lungi, cu guler înalt, cu torsul montat și fusta amplă. Designerul Helen Rose a colaborat cu actrița pentru creația modelului rochiei, folosind dantelă de Bruxelles veche de 125 de ani. Doar pentru fustă s-au folosit 100 de metri de mătase naturală. Voalul a fost lung de 82 de metri și a fost realizat dintr-o țesătură foarte fină, specială, pentru a lăsa chipul prințesei cât mai vizibil. Condusă de episcopul Gilles Barthe, ceremonia a fost transmisă de studiourile MGM și urmărită de peste 30 de milioane de oameni din întreaga lume. Cuplul a călătorit în luna de miere pe Marea Mediterană cu iahtul prințului, Deo Juvante II, timp de șapte săptămâni.

Grace a născut primul lor copil, pe prințesa Caroline, pe 23 ianuarie 1957, iar al doilea copil, prințul Albert, s-a născut pe 14 martie 1958. Cea mai mică fiică a lor, prințesa Stéphanie, s-a născut pe 1 februarie 1965.

În 1979, Rainier și-a făcut debutul în cinematografie alături de soția sa într-un film independent de o jumătate de oră, “Rearranged”, produs în Monaco. Grace Kelly avea să moară pe 14 septembrie 1982 într-un accident de mașină, la doar 52 de ani. După moartea frumoasei prințese, Rainier a refuzat să se recăsătorească și a înființat Fundația Princess Grace-SUA în onoarea ei, pentru a sprijini tinerii artiști americani.

Prințul fuma în jur de 60 de țigări pe zi și în ultimii ani ai vieții sale starea lui de sănătate a început să se înrăutățească. A fost operat la sfârșitul anului 1999, apoi a fost internat de mai multe ori în spital. În februarie 2004 a suferit o leziune coronariană și câteva luni mai târziu a fost din nou spitalizat cu o infecție pulmonară. În noiembrie fiul său, prințul Albert, a apărut la Larry King Live pe CNN și a declarat că tatăl său se simte bine, deși suferă de bronșită. În martie 2005 a fost din nou internat cu o infecție pulmonară și a ajuns la unitatea de terapie intensivă a spitalului, apoi a avut nevoie de ventilație mecanică, suferind de insuficiență renală și cardiacă. Starea sa a continuat să se deterioreze, prognosticul medicilor fiind foarte rezervat.

Pe 31 martie 2005, după consultarea cu Consiliul de Coroană, Palatul Princiar a anunțat că fiul lui Rainier, prințul ereditar Albert, va prelua atribuțiile tatălui său ca regent, pentru că acesta nu mai poate să-și exercite funcțiile regale, iar a doua zi medicii au explicat că șansele sale de recuperare erau slabe. Prințul Rainier al III-lea a murit pe 6 aprilie la Centrul Cardiotoracic din Monaco la vârsta de 81 de ani și a fost succedat de singurul său fiu devenit prințul Albert al II-lea. Suveranul a fost înmormântat pe 15 aprilie 2005, alături de soția sa, prințesa Grace, la Catedrala Maicii Domnului Imaculata, locul tradițional de înmormântare al prinților și prințeselor de Monaco și locul în care prințul Rainier și prințesa Grace se căsătoriseră în 1956.