***

 

Când liliacul a-nflorit

Încă mai murmură pământul

Un cântec vechi, de neoprit,

Și cerul parcă a zâmbit

Când liliacul a-nflorit

Urcând parfumu-n zări cu vântul...

Rănește uneori cuvântul

Ce-i spus în grabă, negândit...

Dar râde soarele vrăjit

Când liliacul a-nflorit

Purtându-și alb și pur veșmântul.

Chiar timpul ș-a oprit avântul

Rămas în loc, înmărmurit,

Părând un înger fericit

Când liliacul a-nflorit,

Când floarea ș-a țesut descântul.

Speranța își plângea mormântul

Când omul drumul ș-a croit

Rănind ce Domnul a zidit...

Dar ca un dar neprețuit

E liliacul înflorit

Și păsări dragi își poartă cântul.

Acesta este legământul 

Dintre pământ și cer, tacit,

Să urce-n slavă, negreșit,

Pe scara timpului tivit

Parfumul florii mult iubit

Când peste zări dansează vântul.

Izabela Radu(Doraby)