***

 

Legendele  salciei plângătoare...

  Se spune că , în timp ce urca spre muntele răstignirii, ducând pe umeri greaua cruce , Iisus se prăbuși la pământ, la picioarele unei sălcii.

  Plin de sânge și fără putere, incerca în zadar să se ridice pentru a-și continua drumul. Cu ultimele puteri s-a agățat de trunchiul salciei.

Plină de milă, aceasta și-a aplecat ramurile până la pământ, ajutându-l să se ridice.

  Iisus porni mai departe ducându-și crucea, dar salcia.. îndurerată, nu-și mai ridică niciodată ramurile de la pământ...

                                           * text preluat *

Legenda salciei plângătoare

Se zice că, demult, salcia era un arbore înalt și mândru, cu ramurile îndreptate spre cer. În vremea aceea Pilat a poruncit ca Isus Christos să fie chinuit de ostașii romani. Aceștia si -au scos săbiile cele ascuțite , au intrat într-o grădină, unde au văzut o salcie zveltă și au început să taie nuielele acesteia. Salcia nici nu bănuia ce vroiau să facă cu ramurile ei, dar sufletul i s-a făcut mic , cât o furnicâ , când a văzut că soldații romani i-au smuls hainele lui Isus lăsând-ui spatele gol, l-au legat cu frânghii de copac și au început să îl bată cu cruzime peste spinare cu nuielele până când sângele a început să curgă șiroaie din rănile sale.

Iisus nu a plâns deloc și  a îndurat chinurile. Salcia, văzând chinul la care era supus Iisus , iar păgânii râdeau și îl batjocoreau , s-a rușinat foarte tare că ea, neștiutoarea le dăduse ramurile sale.

De atâta rușine , a hotărât ca ramurile sale să nu mai privească în veci spre Soare ci să se aplece la pământ.

Se spune că , după aceea arborele cel falnic s-a prefăcut , de rușine, într-o salcie plângătoare!

Sursa Tezaur Românesc