***

 ACASĂ. MAMA

„Copilul meu, să nu mă cauţi. Toate

îţi vor vorbi de mine cu dreptate.

După ce n-am să mai fiu,

să nu spui: "Pentru mama-i târziu".

Să ştii că am sa râd in flori

şi c-am să-nconjur de multe ori

cu nourii şi cu ploaia ogrăzile

unde mi-am petrecut amiezile.

Dacă suferi, să mă chemi serile,

şi-am să vin lângă inima ta,

de-ar trebui să străbat zările

şi marea cu aripa mea.

Să nu te temi de faţa mea schimbată.

Să nu spui: "Mama n-a fost aşa niciodată!"

Ai să-mi cunoşti glasul poveştilor

în arborii din faţa fereştrilor.

Din multe semne-ai să-nţelegi că-s eu,

când am să vin lângă patul tău

şi-am să fac aerul răcoros,

scoborând toate stelele jos.

Ai să cunoşti că-i mama, după pace,

şi după felul-n care totul tace –

durerea şi grija de mâine –

după mirosul de gutui şi pâine.

Ai să mă ştii şi-ai să zâmbeşti dormind.

Eu, când am să văd soarele răsărind,

de teamă să nu mă fac rouă şi să nu mor,

am să-mi iau îngerii şi-am să zbor.”

 („Copilul meu, să nu mă cauți…”-  Magda ISANOS)

Acasă, Mama  împrăștie petale de divin, 

Sărută crucea și mă așteaptă...

Au înflorit tăcerile și mă iartă

Părți neutre din destin!

Acasă, Mama stă în prag pustie, 

Nici cerul parcă nu coboară...

A fost un anotimp (pe-afară),

În suflet nu mai e poezie!

Acasă, Mama printre umbre umblă, 

Nu mai are rost nimic să o întreb...

Plutește dintr-un verb în alt verb, 

Substantivul propriu e-o constantă curbă!

Acasă, Mama închide o fereastră, 

Ascunde totul, totul din viața sa...

O lacrimă i se va schimba în Stea, 

Cea mai frumoasă din galaxia noastră!

Mogoșești-Iași, România, 2 februarie 2023.

(din Constantin ANTON –

„Di-fracții duale”,

colecția Ideal și Necesitate, nr. 1,  

Editura PIM, Iași, 2023)