***

 

📖....Câte preșuri ai țesut mamă la război

Când lumina lămpii mică se lăsa pe noi!

În odaia văruită într-un colț ședeai

Și țeseai cu dibăcie, Doamne, cât țeseai!

Val de preșuri colorate, coverturi alese,

Cine mă-ntreaba spuneam...țese mama, țese,

Mă mândream cu tine mamă și te ajutam

Mosoare cu lână toarsă la mană-ți dădeam.

Mă jucam pe lângă tine și eram voioasă

Când țeseai cu dibăcie pânza ta aleasă.

Mi-a rămas ca o icoană în gând tipărită

Chipul tău frumos de-atunci, mama mea iubită!

În serile lungi de iarnă aveai mare spor

Când în țesături puneai picături de dor,

Picături de tinerețe și de bunăstare,

Îți găteai casa cu ele, bucurie mare!

Cât erai de fericită când de sărbători

Era casa înnoită ca un câmp cu flori.

Noi, micuți pe lângă tine cât ne bucuram

În căsuța de la țară în care trăiam!

Am crescut frumos acolo, suflete curate,

În căsuța noastă mică le aveam pe toate

Și lumină și credință dar și bunăstare

Acolo m-am făcut eu copilă mai mare.

Acum la apusul vieții gândul mai îmi zboară

La căsuța noastră mică, sfântă, de la țară.

În odaia văruită văd din când în când

La lumina lămpii, mică pe mama țestând.

    

    LA LUMINA LĂMPII MICĂ ~Teodora Dumitru