Trenul iubirii*
Eu azi nu pot să mai respir,
nu pot să dorm, am insomnie
și febră am, mereu transpir
când nu suntem în armonie.
Îmi place-aproape să te știu,
când mă trezesc în miez de noapte,
dacă nu ești, parcă nu-s viu
și-aștept confuz trenul de șapte
să te zăresc o clipă doar
la geam să-mi faci un semn cu mâna
rămân cât este necesar
mecanicul să tragă frâna.
Te-aștept cu flori pe un peron,
lăsând în urma noastră gara
și-apoi din mers, într-un vagon,
am să-ți așez pe cap tiara.
Regina mea, un cavaler,
aș vrea să-ți fiu o viață-ntreagă
că te iubesc și zilnic sper
trenul iubirii să ne-aleagă.
versuri: Ioan Grigoraș
*poezie cu temă prestabilită
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu