***

 Prima poezie în 2025

______________________________________

PUȚINE IERNI SE MAI IUBESC CU FRIGUL!

A mai trecut un an! Lasă-l să treacă!

Nu-ți da cu presupusul pentru-acesta

Din care n-ai gustat decât oleacă!

Bietul de el, abia-și deschide vesta!

Iarna s-a supărat! Și-a vândut haina,

Mai albă decât zâmbetul luminii!

Suntem prea mici spre a pricepe taina 

Prin care azi îmbobocesc arinii!

Iarna-i din ce în ce mai subțirică.

Norii or fi intrat în hibernare,

Ori, cine știe, s-au ascuns de frică,

Iar vântul stă cu mâna-n buzunare.

Din noul an s-au scurs câteva ceasuri!

Cel vechi abia ne-a spus „la revedere”!

Azi, patru pași bătrâni și două glasuri,

I-au mulțumit și...au rămas să spere!

Ai cui sunt patru pași și două glasuri,

Dacă aflați, care vă e câștigul?

De când nu se mai scrie cu *plaivasuri,

Puține ierni se mai iubesc cu frigul!

Constantin Mosor, 02 ianuarie 2025, București

***

 Zâmbește!

Am să împletesc o punte din flori

Și-am să vin la tine, iubite, în zori!

O să te trezesc cu-n dulce sărut

Dar, o să ți-l dau numai cu-mprumut!

Puntea mea va fi din doruri și vise

Și din așteptări ce au fost promise,

Între două inimi ce sunt despărțite

Cerul ne e martor, când vor fi unite!

Viața mă privește c-un soi de uimire

Impresionată de a mea trăire,

Îmi numără anii, în grabă-au trecut

Vrea să îmi mai dea și plătesc tribut,

Eu îi mulțumesc și merg pe cărare

Pe puntea făcută din lacrimi și floare,

Ne vom întâlni în zori sau pe seară

Când vei număra stelele pe-afară,

Vei zâmbi acum, poate te gândești

Sunt eu anotimpul pe care-l iubești?

Flori de crizantemă de culoare albă

Toamnă și petale eu adun în salbă....

           autor / Ion Angela

***

 PRAG DE AN

Boris Ioachim

"Ce dacă pleacă-un an, iar altul vine?! –

Rămân acelaşi suflet – de copil…

Poate visările sunt mai puţine

Şi, sigur, trupu-i vechi şi mai fragil.

Păstrez în mine doar gânduri senine –

Chiar de nu recunosc, aşa, pe şleau…

Puţin îmi pasă: pleacă anul, vine –

Ei, şi?! Mi-e Anul Nou, când nou îl vreau!

Nu-mi număr anii după calendare –

Timpu-i etern – la fel ca Dumnezeu!

Eu, viaţa mi-o măsor, între-o înălţare

Şi-o buşitură tare – aşa sunt eu.

Speranţe n-am, las zilele să toarcă

Aşa cum vor, pe veşnic fusul lor…

Chiar dacă-aş vrea, nicicând n-or să se-ntoarcă –

Aşa că, de trecut, n-am nici un dor!

Doar câteodat’, mă-ncearcă amintirea,

Cu trecătoare, dar adânci tristeţi…

Cel mai ades, când neaua îmbracă firea –

Sau când miroase-a verde-n dimineţi.

Dar repede şi dârz îmi vin în fire –

În amintiri, de ce aş adăsta?

Nu vreau să port trecutul în privire,

Trecutu-i mort, pierdută-i urma sa.

… Ce dacă pleacă-un an, iar altul vine?! –

Rămân acelaşi: suflet de copil…

Poate visările sunt mai puţine

Şi, sigur, trupu-i vechi şi mai fragil…"

***

 Iubire și dorință 

Ades se leagănă timpul în van, 

Dorințe îmi pun în fiecare an,

Că mi-aș dori să reîntineresc…

Să mă bucur de viață, să iubesc.

Nu știu de o fi rău sau dacă o fi bine,

Atâtea taine țin ascunse în mine

Iubirea ce-ți port nu e o amăgire

Este dorință și vis spre împlinire.

În suflet păstrez dulcea idilă,

Dorințe se pierd pe ultima filă…

Iubirea e zbor, e pasăre măiastră  

E foc arzând, e o floare albastră.

 Paula Abiculesei

30 Decembrie 2024

***

 ,, Si vă mai fac o urare:

ochiul să nască privire,

urechea, auz,

tâmpla, gândire,

somnul din cuvinte,

visare." - Nichita Stănescu -

*

URARE - Nichita Stănescu

Clopotele norilor

cu ding-danguri de ninsoare

la-nceputul orelor

iată-le, bat ora mare.

Crugul anului se schimbă,

un cuvânt rămâne-n urmă,

însă prea frumoasa limbă

niciodată nu se curmă,

Să vă fie anul an,

suplu ca pe râuri unda,

să nu fie bolovan

peste suflete secunda,

nori să fie doar de ploaie

peste câmpuri, jos, la vale,

niciodată să-ntretaie

raza fragedă de soare;

limpede vă fie apa,

verde pururea pământul,

nu vi-l tulbure cu sapa

semnul rău, înnămolindu-l;

pâinea să vă stea pe masă

aburindă, aburind

gheaţa ultimă rămasă

pe ferestrele din gând.

Pură fie-vă zăpada,

încălzind la subţioară

floarea albă din livada

înflorită-n primăvară!

.......................................

Sursa text: Facebook 

Imagine: internet

***

 "EȘTI O FEMEIE DINCOLO DE CUVINTE. 

Ești o femeie care poartă în ea puterea a o mie de femei și chiar mai mult.

O femeie a cărei esență este o tapiserie țesută cu inocență, copilărie și grijă fără margini.

Întruchipezi sentimente atât de profunde încât nu pot fi măsurate.

Gingășia atât de vastă, încât mângâie și cele mai frânte inimi,

Și dragostea atât de adâncă încât transformă lumea pe care o atingi.

Nu te dai doar cu parfum, îl respiri,

Prezența ta înflorește ca trandafirii primăvara.

Tu ești calmul în haos,

Refugiul unui om care caută liniște și confort.

Ții în tine toate înțelesurile feminității și frumuseții,

Nu doar în forma ta, ci și în mintea ta, inima și spiritul tău.

Ești extraordinară, o ființă de iubire și siguranță,

Un munte de răbdare și o fântână de tandrețe.

Sufletul tău este la fel de vast ca marea adâncă,

Și esența ta persistă ca o melodie mult timp după ce ai trecut pe lângă tine.

Niciun poet nu poate surprinde pe deplin minunea ta,

Niciun scriitor nu poate scrie frumusețea ta,

Pentru că tu ești dincolo de imaginație, dincolo de descriere.

Ești un vis, nu de pasiune trecătoare,

Ci de nopți liniștite și bucurie senină.

Tu ești luna care luminează cele mai întunecate ceruri,

Un porumbel al păcii care onorează lumea cu speranță.

Ești uimirea care încapsulează toate femeile.

Cel care stă dincolo de poezie, dincolo de proză,

O capodoperă a splendorii care sfidează orice înțelegere.

Nu ești doar o femeie, ești femeia.

Etalon de grație, dragoste și putere,

O minune pe care nici un cuvânt nu o poate defini cu adevărat."🌺🌺🌺💝🌺🌺

PAGINA Viata cu de toate

***

 Un An de Pamânt ..!!

    ✍️ 02.01.2025

Trupul pământului respiră cu binecuvântare 

Când în ochii mei trece fior de fericire făra jale 

Si apa nu vrea să înghețe în susur de izvor pe munte 

Deşi zăpada îl inconjoară cu daruire multă..

Dumnezeu lasă în piatră rostogolită în vale 

Pacatul lumii să se ducă să se prevale..

Să înceapă zidire nouă în An ce este de pământ 

Cu blagoslovirea magică a Duhului Sfânt ..

Iar în rădacina de mătragună culeasă de babe 

Să nu mai stea blesteme ce au nenorociri în spate 

Ci să poată bea ele fiertura din pocal veninos 

Iar pe pamânt să răsară doar suflet frumos..

Să culegem steluțe din fulgi de zăpadă în zi 

Şi să cladim Omul cu brațe calde ce aduce veseli.

Să dispară pizmuirea din lumea asta ce este rotundă 

Si izvoare de fericire să inunde inimile ce au iubire multă..

Trecatorul care priveşte ceea ce eu am scris virtual 

Să îi dea Dumnezeu bunul și ție mare har..

Să îmbraci casa ta cu haine din mugure de pământ,

Ca un busuioc sfânt,ce în lumina divină a crescut ..

Să nu mai fie săraci și bogați pe continente despărțite 

Sau suflete virtuale deşi real ele sunt mereu iubite ..

Un An de Pământ, ce ne duce în sferă de rouă

Când afară nu mai ninge ,doar picuri vin în steluțe și plouă, 

Să abunde bogăția lumii sufletească și din fericire să zidim ...Marea Casă!

       ✍️ Fericirea lumii să ne aducă viață minunată !

                       Vio Aldea