***

 PRAG DE AN

Boris Ioachim

"Ce dacă pleacă-un an, iar altul vine?! –

Rămân acelaşi suflet – de copil…

Poate visările sunt mai puţine

Şi, sigur, trupu-i vechi şi mai fragil.

Păstrez în mine doar gânduri senine –

Chiar de nu recunosc, aşa, pe şleau…

Puţin îmi pasă: pleacă anul, vine –

Ei, şi?! Mi-e Anul Nou, când nou îl vreau!

Nu-mi număr anii după calendare –

Timpu-i etern – la fel ca Dumnezeu!

Eu, viaţa mi-o măsor, între-o înălţare

Şi-o buşitură tare – aşa sunt eu.

Speranţe n-am, las zilele să toarcă

Aşa cum vor, pe veşnic fusul lor…

Chiar dacă-aş vrea, nicicând n-or să se-ntoarcă –

Aşa că, de trecut, n-am nici un dor!

Doar câteodat’, mă-ncearcă amintirea,

Cu trecătoare, dar adânci tristeţi…

Cel mai ades, când neaua îmbracă firea –

Sau când miroase-a verde-n dimineţi.

Dar repede şi dârz îmi vin în fire –

În amintiri, de ce aş adăsta?

Nu vreau să port trecutul în privire,

Trecutu-i mort, pierdută-i urma sa.

… Ce dacă pleacă-un an, iar altul vine?! –

Rămân acelaşi: suflet de copil…

Poate visările sunt mai puţine

Şi, sigur, trupu-i vechi şi mai fragil…"