&&&

 Licitația pentru o fată

În sat se știa clar: dacă aveai intenții serioase cu Ancuța, trebuia mai întâi să treci de tatăl ei, Ilie, om gospodar, atent și cu un simț al umorului care îi speria pe flăcăi mai tare decât câinii din curte. Își crescuse fata cu grijă, cu reguli clare și cu privirea aceea care spunea fără cuvinte că nimeni nu pleacă prea ușor cu comoara lui.

Într-o zi, la poartă apare un tânăr elegant, cu pantofi lucioși și emoții cât pentru trei oameni, hotărât să ceară mâna Ancuței, doar că Ilie nu era omul care să spună simplu „da” sau „nu”, ci unul care transforma orice într-un spectacol.

L-a poftit în casă, a tras perdelele, a aprins veioza și a început ceea ce el a numit foarte serios „licitația matrimonială”, unde întrebările nu erau despre bani sau avere, ci despre lucrurile care contează cu adevărat într-o căsnicie: vase spălate, cumpărături lungi fără comentarii și supraviețuirea strategică atunci când soția se supără fără explicații.

Tânărul încerca să răspundă cât mai sigur pe el, deși fiecare condiție părea mai complicată decât precedenta, iar când a auzit și despre socrul care vine duminica și pleacă miercuri, aproape că a vrut să renegocieze tot contractul.

După mai multe „oferte” absurde, de la credit pe treizeci de ani până la lecții de croșetat cu soacra, băiatul a acceptat varianta cea mai „sigură”, iar Ilie, mulțumit, i-a strâns mâna și i-a spus râzând că a câștigat nu doar o soție minunată, ci și un socru cu simțul umorului.

Iar înainte să plece, i-a aruncat ultima avertizare: — Să n-o superi prea tare… că restul licitației se ține în curte, cu furca.

Morala: Când intri într-o familie, nu iei doar iubirea, ci și tot spectacolul care vine odată cu ea.

#povestiamuzanta #socrușiginerică #umor #fam ilie #glume