&&&

 Într-o noapte senină, liniștea munților este spulberată: din cer cu un zgomot infernal, aterizează o navă extraterestră lângă o stână. Ușa se deschide încet, în mijlocul unui nor de aburi, și iese din ea un extraterestru verde, cu antene, care se adresează ciobanilor ce stăteau liniștiți lângă foc:

— Eu sunt Venus!

Baciul mai mare, fără să se lase impresionat de tehnologia intergalactică sau de aspectul vizitatorului, se uită lung la el și zice:

— Ia, toarnă-i un păhărel.

Bea extraterestrul dintr-o înghițitură licoarea tare a munților și, crezând că nu a fost înțeles, repetă cu un ton mai autoritar:

— Eu sunt Venus!

Baciul, la fel de impasibil, îi face semn baciului mai tânăr:

— Mai toarnă-i unul!

Bea extraterestrul şi al doilea păhărel, după care, simțindu-se brusc mult mai vesel, începe să dea din mâini și le zice:

— Vedeți… eu sunt de pe altă planetă!

La auzul acestei declarații, baciul cel bătrân clătină din cap cu milă și îi spuse ajutorului său:

— Nu-i mai turna, că  s-a îmbătat deja!