&&&

 S-a întâmplat în 7 mai 1861: În această zi, s-a născut scriitorul şi filosoful indian Rabindranath Tagore; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1913. Rabindranath Tagore, numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. Jorosanko, Calcutta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor şi filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului şi Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul1913. Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii „Grădinarul“ sau „Ofranda lirică“ (1913). Alte opere mai cunoscute sunt romanul „Căminul şi lumea“ (1910), drama „Oficiul poştal“ (1912). 

Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate şi reflectă admiraţia pentru natură şi pentru patria sa, India. Începând cu anul 1929 a început să se ocupe cu pictura, a fost şi compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Imnurile naţionale ale Indiei şi Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia  laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1913). În noiembrie 2016 s-au împlinit nouăzeci de ani de la vizita lui Rabindranath Tagore în România la invitaţia regelui Ferdinand, între 20 şi 22 noiembrie 1926, când a fost însoţit de fiul său, Rathindranath Tagore, soţia acestuia, fiica lor adoptivă, de fizicianul P.C. Moholanobis, precum şi de soţia acestuia, scriitoarea Rani Moholanobis. Vizita reprezenta unul din șirul de călătorii întreprinse de scriitor prin mari orașe europene, unde a ținut mai multe prelegeri, filosoful indian fiind un ambasador al păcii, bunătății și înțelegerii între oameni.

Rabindranath Tagore aparține renascentismului bengalez,suflul nou al renașterii care a apărut și în domeniul literaturii, artei și muzicii. Anul 1913 reprezintă prima recunoaștere internațională a dezvoltării culturale moderne a Indiei, prin acordarea Premiului Nobel pentru Literatură lui Rabindranath Tagore. A fost o personalitate multivalentă: poet, prozator şi dramaturg, compozitor, pictor, actor şi regizor, filolog, publicist, filosof şi pedagog. Tagore a reuşit să înmănuncheze multilateralitatea preocupărilor cu profunzimea geniului creator.Opera sa cuprinde peste 3.000 de poezii şi cântece, 12 romane, nuvele, 100 de povestiri, mai mult de 40 de piese de teatru, sute de articole publicistice, studii de literatură, artă filosofie, pedagogie, manuale şcolare.Tagore fost un ambasador al păcii şi al iubirii în lume. A străbătut ţările şi a purtat cu sine mesajul unificator al iubirii: Spunea: „Am umblat în multe ţări şi am văzut multe, dar nicăieri nu am găsit roua de pe firul de iarbă din faţa casei mele”. Tagore a fost nu numai un mare om de litere şi gânditor, ci şi un mare educator. A creat la Bolpur Shantiniketanul, lăcaşul păcii, o școală pentru toți, indiferent de apartenenţă religioasă şi sex. Poetul spunea că prin înființarea ei a încercat să scrie un poem fără cuvinte.

În presa românească au apărut cu ocazia acestei vizite douăzeci și cinci de articole. G.Lungulescu a scris în Universul: „Apostolatul lui e plin de farmec, ca şi făptura lui de o frumuseţe ideală. Are ochi negri, mari, catifelaţi şi strălucitori de tinereţe în paloarea nobilă şi mată, de o dulce expresie. Păru‑i ondulat îi cade în două părţi şi capătă strălucirea neobişnuită în atingerea cu talarul de mătase cenuşie ce‑i învăluie trupul înalt, mlădios şi subţire. Argintată ca şi pletele‑i, sură îi este barba, iar vocea‑i îngăduitoare are vibraţiuni mângâioase pe care le face şi mai bine să le înţelegi spiritualitatea privirii înotând în lumină de îngăduitoare ironie. Se desprinde atâta majestate impunătoare din glasul şi făptura poetului, încât, ascultându‑l, ţi se pare că eşti învestit cusacerdoţiul celor ce predică lucruri nemuritoare. Astfel se înfăţişează oaspe al României în clipa de faţă!”

În conferinţa de la Teatrul Naţional, poetul şi‑a exprimat grija despre soarta Europei. „Violenţa stă la pândă cu paşi de tigri” - a avertizat el. Pe atunci nu numai România, dar nici o ţară din Europa n-a fost prevăzătoare să simtă pericolul apropiat. Din convorbirile cu Rabindranath Tagore de la Hotelul Athenée Palace din dimineața zilei de 22 noiembrie 1926, surprinse din cartea autoarei Daniela Neacșu, se pot citi următoarele fragmente: „Se înțelege că sunt pacifist. Dar nu înțeleg prin aceasta nerezistența la rău. Împotriva răului trebuie să lupți uneori cu forța. […] Civilizația voastră v‑a făcut să acumulați din punct de vedere material. Ați neglijat însă forța spirituală, puterea ideilor. Văd aici o sursă de mari dezastre”.

Dacă Tagore ne-a făcut cinstea de a ne căuta acasă, ar fi onorabil să îi călcăm pragul casei operelor sale și să ne bucurăm de spiritul lor ales. În Sādhana, lucrare care cuprinde opt eseuri despre desăvârșirea vieții, prezentate inițial în fața studenților de la Universitatea Harvard, Tagore extrage esența credinței sale, numită atât de frumos credința poetului: „Iubirea este culmea conștiinței. Noi nu iubim pentru că nu înțelegem, ci mai degrabă nu înțelegem pentru că nu iubim. Iubirea este semnificația finală a orice există împrejurul nostru. Nu este doar o simțire; este adevăr, este bucuria care stă la temelia creației. Prin ridicarea conștiinței la iubire și extinderea ei către lume putem obține comuniunea cu această bucurie nemărginită. Iubirea se dăruiește pe sine prin daruri nesfârșite. În ce chip primim darul desăvârșit al bucuriei?”

Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1913/tagore/biographical/

https://biblacad.ro/UPC-Tagore.html

https://www.biography.com/writer/rabindranath-tagore

https://www.poetryfoundation.org/poets/rabindranath-tagore

https://www.britannica.com/biography/Rabindranath-Tagore

https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/lumina-literara-si-artistica/retrospective-90-de-ani-de-la-vizita-lui-rabindranath-tagore-in-romania -117549.html